Perle

De ce sunt balenele si delfinii mamifere si nu pesti?

1. Pentru ca au corpul acoperit cu blana sau par.
2. Pentru ca delfinii si mamiferele au pielea cu solzi, in timp ce pestii au o piele umeda.
3. Penrru ca nu fac oua, se reproduc. Dar pestii sunt mamifere, asa ca fac oua si nu se pot reproduce.

sa ne integram dracului in absolut

am mers la teatru. burghezul gentilom. faina piesa.

nimic nu s-a schimbat din secolul 17 si pana acum. oamenii sunt aceiasi. problemele aceleasi. tipologiile aceleasi. nu stiu de ce zic unii ca suntem unici. nu este nimic unic la noi. suntem doar niste alti... oameni. la fel. cu aceleasi sentimente, aceleasi trairi, aceleasi nimicuri, aceleasi zambete, aceleasi rautati. nu suntem nici mai buni nici mai rai.

ganduri aleatorii de vacanta

azi nu am chef de lectii (si-i mai condamn pe aia micii!!).

imi voi turna inca niste frustrari pe internet, ca sa ramana macar o bucatica din mine vie pe undeva. o firmitura din insignifianta-mi faptura va ajunge la ceilalti care probabil o vor arunca la gunoi. nu conteaza. sunt eu.

citesc zilele astea niste eseuri de domnul hawking. genial om. n-as fi in stare sa am puterea de care da el dovada si n-as putea sa merg mai departe avand o asemenea boala. admiratie eterna. ar trebui sa invatam cu totii de la el ca orice este posibil, ca mintea omului poate depasi orice granite, atata timp cat ne dorim. ramane doar sa intelegem ce este mai important pentru noi.

so... ce este mai important pentru mine? o minte mai bogata? un om? biodiversitatea? sanatatea? cum alegi dintre astea? mi-e dor de momentele in care stau cu mine si ma gandesc la nemurirea sufletului.

ma linisteste gandul ca demult, candva, a existat cineva care intelegea toate nebuniile mele. mi-e dor de tine, sa stii. si ma bucur ca am avut parte de o bucatica din ce mi-am dorit. ma bucur si ca am reusit sa refuz ceva ce mi s-a oferit pe jumatate iar acum sunt libera. chiar asa ma simt, libera si impacata cu mine. e bine, e liniste, e calm. imi place vacanta si imi place cum mi-am petrecut-o. ar mai fi mers o saptamana.

azi frec duda iar de maine ma reapuc de lectii. daca stau sa ma gandesc nici n-am asa de multe. as putea sa le termin intr-o zi.

dragut calculatorasul meu cel nou. o sa fie singura constanta in lumea asta fluctuanta prin care inot. sper sa ajung acolo.

Ce vreau??

multe... pe tine... pe el... pe ele... pe mine... (inca) o ciocolata... un corp mai frumos... o minte mai bogata... un spirit mai liber... si mult mai linistit... mai multe carti... mai mult timp sa le citesc... libertate... sanatate... fericire... iubire... a ta... a lui... a lor... a mea... pace... pentru toti... sa nu mai existe crime... rasism... discriminare... violuri... violenta... fara stres... si griji... fara rate si datorii... fara criza economica... fara joburi... fara bani... fara diferente... mai multa intelegere... as vrea ca toata lumea sa isi urmeze visul... sa ajunga toti ceea ce si-au dorit cand erau mici... sa nu se mai piarda atatia pe drum... sa nu mai existe piedici... si nici limite... sa pretuim mai mult natura si mai putin tehnologia... sa nu ne mai ridicam singuri in slavi... sa ne iubim intre noi... si pe celelalte vietati cu care impartim planeta... sa nu le mai subestimam... sa apreciem totul la adevarata valoare... sa nu ne pierdem principiile... sa nu ne vindem nimanui oricare ar fi pretul... sa scoatem la iveala ce-i mai bun in noi, nu ce-i mai rau... sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce avem si sa pretuim totul atat timp cat inca mai exista... sa avem mai multa grija ce aruncam la gunoi, fie ca asta inseamna o bucata de plastic sau o prietenie... sa folosim exact atat cat ne trebuie... sa nu se mai fumeze... sa nu mai existe masini... si strazi... si orase... sa traim mai simplu si mai frumos...

o melodie urmatoare mai frumoasa... si un somn dulce... mult mai lung decat stiu ca va fi... si fara visul pe care il vad cum ma asteapta...

Do you dream of me?

How I wish that I could break into your dreams
Do I have the force I need to break into your dreams?

Te-am visat azi-noapte. Am spus ceva care te-a jignit si ai inceput sa plangi. Si iti simteam durerea atat de puternic incat sufletul mi s-a sfasiat in o mie de suvite. Regretul mi-a sadit in inima si pe pleoape lacrimi grele si inutile. Nimic nu mai putea fi indreptat.

Cateva sunete stridente si am revenit in realitate. Ora 6 si tu nu esti aici. Poate dormi... do you dream of me?

the joy in my life... and some other boring shit

de aproape o saptamana sunt mamica din nou. de data asta am gemeni. sunt doi hamsteri pitici, pe cat de mici pe atat de idendici. i-am botezat bobitza si ghem, asta bineinteles la comun, caci separat cu greu se vede vreo diferenta intre micuti. sunt baietei amandoi deci nu-mi fac probleme ca ar putea aparea si altii, slava cerului. se inteleg foarte bine, dorm mereu impreuna, eventual unul peste celalalt, se rontaie, se curata, se harjonesc :) si nu, nu sunt gay obsedatilor!!

sunt tare mandra de alegerea facuta in ceea ce-i priveste, sunt absolut superbi si cuminti si prietenosi, si distractivi, in caz de plictiseala, te uiti la ei si-ti trece instantaneu. sunt complet indragostita. punem si poza ca asa-i frumos, sa-i vada toata lumea pe copilasi, manca-i-ar mama.


in rest, vad ca ma intreaba lumea de sanatate... nimic nou, ce pot spune... am intrat la master, which is a good thing. o sa am multi colegi destepti, another good thing. (macar colegii... :P) mi s-a stricat tastatura si la fiecare litera "a" eu tastez ctrl-v (mi-am luat un a dintr-un icon de pe desktop) si that kinda sucks. nu de alta dar a-ul este al dracului de frecvent. nu putea sa mi se strice w sau x!!! plus ca trec printr-o perioada cam aiurita so... numai de posturi asa-zis inteligente nu-mi arde. in curand o sa fiu in renovari. camaruta mea va arata cu totul altfel decat in ultimii 12 ani si sunt curioasa ce-o sa iasa. la ce spirit estetic n-am... noroc cu mama si cu gagica-mea. keep in touch.

Bad mood

"Unele valuri te rastoarna. Dar tu trebuie sa iesi la suprafata si sa inoti mai departe. De 7 ori cu capul sub apa, de 8 ori deasupra. Se poate pastra echilibrul pe suprafete dintre cele mai stranii."

Acest citat ma intampina in fiecare zi surazator pe usa de la mine din camera. L-am scris acolo intr-o perioada de maxima incordare in speranta ca va avea vreun efect. A avut... la momentul respectiv. Dar daca luam in considerare faptul ca in momentul respectiv pana si fragmentul cu frica avea efect... si ca aveam 18 anisori... intelegem si de ce. De atunci insa, in clipe gen asta de acum, imi mai indrept atentia catre el implorand linistea si increderea pe care mi-o oferea candva. Nu mai functioneaza. Poate pentru ca nu mai am eu putere sa-l fac sa functioneze. Nu mai cred.

Am un talent incredibil de a ma duce la fund cu viteza luminii. Nu-mi trebuie decat un bobarnac. Daca am cazut, m-am dus... mult... De data asta caderea mi-a inceput treptat. Putin cate putin, azi un pas, maine inca unul, pana cand am ajuns in "the point of no return" si am luat-o la vale. Am fost atata timp mandra de mine ca nu m-am lasat coplesita de anumite ganduri si decizii pe care stiam ca trebuie sa le iau incat chiar credeam ca m-am schimbat. But of course, nu se pune problema. It was only a matter of time. Le-am tinut departe atat cat am putut iar acum au dat navala. Toate. Buluc. Nici macar una n-a ramas de-o parte. Dorm prost si visez urat, ma trezesc indispusa iar din clipa in care deschid ochii le vad acolo zambindu-mi ironic, demonstrandu-mi ca oricat as incerca sa le alung ele imi vor ramane alaturi. Ar trebui sa le fiu recunoscatoare. In singuratatea si linistea asta asurzitoare sunt singurele care-mi tin companie. Sunt singurele care nu ma vor parasi pentru altcineva sau altceva. Singurele care sunt numai ale mele, numai pentru mine. Sunt practic tot ce mai am. Ele si peretii de beton acoperiti cu imagini colorate din locuri parca rupte din vis, care-mi permit printr-o spartura sa vad un colt de cer.

Ii invidiez pe cei fericiti in singuratate. Multa vreme am incercat si eu. Si m-am mintit ca mi-este bine. Am realizat ca nu merge, eu nu sunt asa. Am realizat ca eu singura ajung la balamuc. Eu singura parca traiesc degeaba. Degeaba ma bucur si degeaba plang, degeaba fac vreo prostie sau vreun lucru demn de toata lauda daca nu este nimeni acolo care sa observe. Este ca si cand intreaga mea existenta se dizolva undeva in aerul din jur si pluteste haotic neatingand pe nimeni. Imi dau seama cat sunt de nedreapta cand vorbesc despre asemenea lucruri. Cine citeste ramane cu impresia ca sunt o salbatica traita in pestera care n-a vazut chip de om si n-a simtit atingerea vreunui semen in viata ei. Imi dau seama ca doar circumstantele si firea mea dezechilibrata si slaba ma fac sa ma simt asa in clipa asta. Si mai imi dau seama ca in... curand sper... va trece si voi rade copios pe seama aberatiilor astora, ofticandu-ma la maxim ca nu am valorificat acest timp pentru a face ceva constructiv. Asa cum fac de fiecare data.

Cand ma uit afara ma simt ca intr-o poezie de Bacovia sau o piesa de Anathema. In general vremea asta ma duce cu gandul la o anumita dupa-amiaza in care ascultam "Forever Autumn" si nu eram singura. Iar asta era tot ce conta.

And with the morning sun
A lonely teardrop falls down from my eye
And i die...