Ce-am facut in vacanta 1: Delta

De cand ma chinui sa postez povestea cu Delta... mai e putin si se termina vacanta si eu tot n-am scris.

In paranteza fie spus, isi mai aduce aminte cineva de vremurile in care invatatoarea ne intreba dupa fiecare vacanta cum a fost si ce-am facut? Si ca tema pentru acasa era inevitabila compunere cu titlul pe care l-am atribuit acestui entry?

Anyway let's get to the point. Fusei in Delta dupa cum m-am laudat de-atata timp. A fost prima mea intalnire cu aceste meleaguri frumoase si intr-o oarecare masura destul de salbatice si pot spune ca mi-a placut. Am intalnit acolo o vegetatie bogata care se intindea pana pe plaja (tin sa mentionez ca pana acum pe plaja nu vazusem niciodata plante crescute, ci numai cearsafuri, sezlonguri si gunoaie), o mare prietenoasa, lina si nesarata, cu curenti capriciosi care o faceau calda intr-un loc si rece la un pas mai departe. Pasarile caracteristice erau nelipsite. Ne trezeam dimineata pe cantec de egrete si chire de balta. Ma rog, mai mult din cauza saunei care se instala in cort in jur de 6-7 dimineata... dar sa zicem ca ne trezeau pasarelele, ca-i mai poetic :P

Ideea era sa mergem sa observam fauna, in special cea de reptile, dintre care in special viperele care traiesc acolo (Vipera ursinii). Eu eram extaziata, nimeni nu ma scotea din euforia cu care am plecat la drum. Asta pana in clipa in care am cunoscut persoanele cu care urma sa stau o saptamana in locul ala uitat de lume. Imi doream de foarte mult sa-l cunosc pe unul dintre tipii cu care am mers insa in scurt timp mi-a dat peste cap toate ideile pe care mi le facusem despre el. Ce-i drept, citit baiat, stia ce face, facea treaba buna si parea ca stie tot despre tot ce misca, jos palaria. Dar bineinteles, asa cum se intampla mereu cu astia cititi si invatati, toate astea erau pudrate cu un strat gros de tot de autosuficienta si infumurare. Ma simteam privita de undeva de sus de tot, ca si cand as fi fost ultimul vierme, absolutely not worthy. Intr-adevar nu aveam nici macar o firmitura din cunostintele pe care le avea "Boss", cum era supranumit de catre colegi, insa tocmai de-aia am mers acolo, ca sa le capat, in ideea ca aveam de la cine. Aiurea! Omul nu era dispus nici pe departe sa impartaseasca informatiile pe care le avea. Cu oamenii din grup, cu care era prieten destul de bun din cate am inteles, se purta altfel, era amabil si glumet, desi glumele (si nu numai) includeau de fiecare data parti ale aparatului reproducator masculin si alte referiri la mame, dumnezei, etc. Tind sa cred ca era atat de tolerant fata de ei pentru ca astia toti aproape ca-l venerau. Tot ce zicea el era bine, nici nu se punea problema ca vreunul sa-i iasa din cuvant. Nu conta ca poate cineva era de alta parere, nici macar nu se oboseau sa si-o sustina in fata Bossului, daca el nu era de acord. Ii dadeau dreptate numaidecat. Cel mai adanc ingropata in situatia asta era chiar prietena respectivului care juca un fel de rol de sclava. Mereu la picioarele lui si la comanda lui, oricand avea nevoie de ceva ea ii indeplinea ordinele supusa si credincioasa. Vai cat ma scarbeste genul asta de relatii!!! Revenind... Printre ceilalti se numarau: inca un cuplu extraordinar de indiferent fata de mine si colega cu care am mers (pe aici intitulata Lisimachia), astia nici buna-ziua nu dadeau, cel putin tipa parea ca nici nu ne vede; un copilandru de 15 anisori care fuma ca un turc si injura ca la gura cortului; tipa care ne-a invitat; un baiat de 19 ani caruia ii dadeai lejer 30 si din cauza aspectului dar si a comportamentului (nu credeam sa ajung sa spun despre un pusti de 19 ani ca este matur!!!!) el a fost singurul simpatic; si inca o tipa mult prea vorbareata si acaparatoare pt gusturile mele ("fata fata unde te uiti asculta aicea ce-ti spun!!!" - asta dupa 3 ore de trancanit in continuu!! :-| ). Prin urmare situatia parea destul de sumbra la inceput. Si nici pe parcurs nu s-a luminat prea mult din punctul asta de vedere. Mai ne conversam cu copilu (Lisimachia sustine ca-i picasem eu cu tronc si de-aia se baga in seama mereu :)) ca sa vezi, am lipici la pusti abia intrati in liceu, inca nu m-am babit de tot :)) ), cu "fata fata" si cu tanarul om in toata firea. Pe partea asta a fost destul de aiurea pot sa zic.

In schimb ne-am straduit sa ne simtitm cat mai bine si chiar am reusit. Ignoram aspectele neplacute si batjocura Bossului si ne bucuram de ceea ce era in jur, de natura, de toate speciile frumoase pe care le-am vazut, de mare si de nisipul fin si curat.

Am invatat multe in scurta asta expeditie. In primul rand am invatat sa nu mai merg nicaieri cu oameni necunoscuti si sa nu-mi mai cladesc imagini despre persoane pe care nu le cunosc. Ma rog asta sunt convinsa ca o sa uit cu prima ocazie...

Am mai invatat sa fac dush la comun... Cu asta recunosc ca m-am obisnuit extrem de greu si e destul de amuzant cand ma gandesc. Am avut initial un soc cand am vazut ca pentru un camping urias erau doar 2 cabine de dush (una pt barbati si una pt femei) in care erau cate 6 dusuri neseparate intre ele nici macar prin niste perdelute. In prima seara ne-am certat cu lumea pe acolo ca vroiam sa facem singure dush, auzi ce aberatie vroiam si noi!! Pe urma ne-am incumetat sa mergem amandoua, ca macar ne cunosteam si era altceva decat cu straini. La prima incercare de genul asta venisem direct de la plaja si eram in costumele de baie. Dam drumu la apa si intra inca 2!! Noi ne facem verzi-albastre, alea se uita ca la felu' paispe la noi ca ce cautam imbracate la dush... in 2 secunde eram afara plangandu-ne ca n-am apucat sa ne spalam deloc si indreptandu-ne hotarate catre cabinele cu chiuvete care erau individuale. Cand iesim de acolo ne dam seama ca nu merge asa si ca va trebui totusi de a doua zi sa ne obisnuim cu conditiile si sa scapam de inhibitii. Oricum se pare ca eram singurele nebune care aveau pretentia sa se spele in private. Toate celelalte din camping n-aveau nici un stres. Nu-mi pun problema asta pt barbati, aia oricum n-au nici un stres, by default. De acum ne duceam sa ne spalam seara destul de tarziu, cand era cancer afara si lumea era infofolita bine si prin urmare nu mai venea nici dracu la dush. Strategia asta mergea foarte bine, insa noi tot impreuna ne bagam la spalat :)) Deci tot dush la comun se numea ca faceam. In fine... Cam asta cu spalatul. Prin ultimele 2-3 zile am nimerit si alte tipe in cabina si... ne-am conformat. Nu credeam c-o s-o fac si pe asta. Si in orice caz, sper sa nu se mai repete pt ca a fost tare neconfortabil. Si ca sa nu mai spun ca din cauza faptului ca era la comun, usa nu avea incuietoare si in ultima seara au venit buluc peste noi o gramada de obsedati de liceu care banuiesc ca nu mai vazusera muieri in viata lor si trebuia sa aiba la ce sa viseze. Mrrrrrr!

Am invatat multe specii. Am vazut multe dintre ele. Voi enumera doar ce-mi aduc aminte: broasca de lac, brotacei, Pelobates (cea mai draguta broscuta din lume, cand am pozat-o stateam toti in jurul ei si s-a speriat si incepuse sa se ingroape in nisip, cu funduletul), Limnaea viu (melc), broasca testoasa de apa, sarpele de casa, chira de balta, albinarel, starc cenusiu, egrete (mare/mica), berze, sfrancioc rosu, vanturei, codobatura, pelicani, sitari, gainusa de balta, chirighite, pescarusi argintii si razatori, starc de noapte, cormorani, si, nu in ultimul rand, viperele!!! De astea m-am bucurat cel mai mult. Sunt niste fapturi superbe si destul de micute, nu se apropie deloc de dimensiunile pe care le vezi la serpii exotici pe la teve. Biiiiiiiiiiiiutiful!! Am mai vazut si arici destul de multi si haiosi. Pe unul l-am urmarit pe plaja, tot fugea de mine. Cand ma apropiam statea cu spatele la mine si isi ridica tzepisorii. Si am mai vazut si bizam inotand. Cainii erau exagerat de prietenosi. Pe plaja erau niste crustacei mici de tot care se numesc Gamarus si care noaptea sunt fosforescenti.

Am mai invatat ca trebuie sa inveti singur ce vrei si ce-ti place, pt ca nicaieri n-o sa gasesti persoane dispuse sa-ti arate ceva.

Am invatat ca daca mananc pate vegetal cu grisine si ardei 3 zile nu mor de foame. Da, in tot satucul erau 3 magazine care mai erau si inchise in mijlocul zilei, chipurile de cald si nicaieri nu aveau paine, ca se terminase si nu venise vaporul!

Mi-am dat seama ca desi nu am cel mai sanatos mod de viata, se poate si mai rau. Oamenii astia fumau tigara de la tigara, beau in fiecare zi cel putin un energizant si in loc de apa aveau cola.

Mi-am mai dat seama ca desi mai am multe de invatat, sunt mai eco decat multi. Astia aruncau mizerii pe plaja, isi lasau chistoacele pe unde apucau, se purtau oribil cu animalutele. Isi colectau vipere si le tineau cate o zi doua sub pat in saci de panza, pana se hotarau ei sa le faca masuratorile. Iar cu broscutele erau infecti, le injurau ca nu stateau la poza si le aruncau cat colo cand se murdareau de nisip. Toanta aia ignoranta se gandise sa le spele cu cola!!!

Am mai invatat si sa imi iau lucruri de calitate la mine si sa nu ma bazez pe un cort fraier al nu-stiu-cui. Pt ca ploua prin el si se face balta. Si pe urma mori de frig daca dormi in balta. Noroc ca am mai avut bani si am luat o casuta caci altfel nu stiu ce faceam.

Si am mai invatat ca oamenii care sunt considerati ciudati sunt asa pt un motiv. Si ca degeaba imi bat eu capul sa-i inteleg pt ca poate iesi asa ca acum, cand aveam in fata 3 persoane, fiecare cu ale lui si nici pe departe pe aceeasi lungime de unda.

Una peste alta, e de bine, am invatat cate ceva din iesirea asta si ma declar multumita. O sa se numere printre celelalte nebunii amuzante si de tinut minte.

Dor, doare

Ma apucara dracii. Rau de tot. Cum nu m-au mai apucat de foarte mut timp. Credeam ca m-am obisnuit cu starea picioarelor mele. Credeam ca nu ma mai deranjeaza si ca sunt ok. Ajunsesem sa fiu foarte convinsa de faptul ca nu-mi pasa ca nu mai pot merge la munte cum faceam pe vremuri. Ba chiar era mai bine. Ce faceam atunci era aiurea, mergeam cu grupuri care luau muntele drept sport de performanta si nicidecum drept ce inseamna pentru mine. Mi-era si frica prin portiunile cu stancarie si lanturi. Imi suceam picioarele frecvent mai ales pe grohotisuri. Uram grohotisurile. Uram ploile la munte. Si faptul ca ma udam mereu la shoshoni. Prin urmare pana acum 5 minute eram perfect convinsa ca e mai bine asa, sa nu mai pot, macar sa am o scuza.

Am intrat in schimb pe niste siteuri ca sa caut lucruri de facut si de vazut in zona Bran-Moeciu unde voi merge curand. Si dintr-una intr-alta am ajuns pe carpati.org. Si m-a mancat in posterior sa mi bag nasul pe acolo. Jale mare. Cred ca o sa bocesc la noapte. Adica acum. Mi-e dor de muntii mei. Pe care nu-i voi mai vedea asa ca atunci. Mi-e dor de traseele grele (discutabil, ce-i drept) care ma rupeau dar care-mi ofereau atata satisfactie la sfarsit. Mi-e dor de aerul curat de dimineata si de micul dejun luat afara. De frigul noptii. De cantatul la chitara la foc. Mi-aduc aminte o excursie in care eu eram cea care canta la foc. Mult si bine si cu admiratori. Mi-e dor de noptile pierdute uitandu-ma la stele. Si de distractia pe care o aflam in compania unor straini. Mi-e dor de inconstienta cu care plecam haihui cu persoane necunoscute cu care nu aveam nimic in comun in afara de munte. Mi-e dor sa mai intalnesc persoane precum Nea Mircea. Si de cuplul ala pe care l-am cunoscut atunci, in cea mai frumoasa iesire, cu cea mai proasta combinatie de persoane in grup. Ce tocanita de ciuperci geniala a iesit. Si ce plimbare pe lanturi pe ploaie de credeam ca-mi vor putrezi maruntaiele pe acolo. Cate cazaturi am luat si in ce hal de jegosi eram toti 4. Si ce plouata prin geaca extrem de permeabila. Si ce cer superb in seara aia cand ei erau la foc si eu imi plangeam cretinatatea undeva in padure. Un prieten venea periodic sa vada daca sunt bine. Asa cum a promis. Si imi spunea ca sunt norocoasa pentru ca am dupa cine/ce sa plang. Asa sa fie oare? Sa fiu si-n clipa asta norocoasa ca am o fosta pasiune dupa care pot plange? Ce-i drept altii n-apuca sa vada frumusetile alea. Eu macar am gustat putin din ele. Prea putin. Incerc sa ma conving ca alea au fost placerile tineretii, pe cand eram copil tembel si nu stiam multe si n-aveam nici o grija. Pe vremea cand nu cunosteam nici oamenii, nici viata. Acum lucrurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat, eu m-am schimbat. Oare daca as fi fost in continuare in stare de functionare as mai fi mers la munte? As fi apucat sa vad toate locurile alea la care tanjeam atat de mult?

Imi curge in minte o cascada de amintiri de la munte si de la chitari. Oameni care m-au format si reusesc in continuare sa-mi adauge mici retusuri. Oameni frumosi care acum sunt departe. Oameni dragi care au pornit pe drumurile lor, diferite de al meu si care acum sunt departe. Oameni in care mi-am pus toata increderea... si care acum sunt departe, cu ea cu tot. Totul pare atat de indepartat. Candva lucrurile astea imi alcatuiau viata. Acum s-a terminat. Am crescut. Avem alte preocupari si alte probleme. Ne mai vedem din cand in cand. Ocazional cu unii, intentionat cu altii. Dar parca nimic n-a mai ramas din aura aia de magie de atunci.

Nu-mi vine sa cred ca imi regret adolescenta, tocmai eu, adolescentul miop.

Si as vrea sa vii si tu, sa mergem impreuna
Sa impletim acolo a Craiului cununa
Din garofite rosii si din bujori de munte
Din liliac si flori de colt carunte.

Nu si IOR-ul... :((

Ba se pare ca da din pacate. Acum ca stau si ma gandesc mai bine parca auzisem un zvon cum ca vor sa strice si frumusetea aia de parc dar initial nu luasem in seama pentru ca mi s-a parut exagerat. Acum aflu ca nu, nu e deloc exagerat si nu este deloc un zvon, ci este serioasa treaba. Lumea a luat-o razna. In conditiile in care Bucurestiul duce deja lipsa de spatii verzi si este atat de poluat incat i se simte mirosul de departe cand te intorci din alte orase, dobitocii astia fara creier s-au gandit sa mai strice din parcuri. S-au gandit bine. La ce buna atata verdeata? Ce folos sa avem parcuri verzi si frumoase cand putem avea... tam ta naaaaaam: BLOCURI SI MAGAZINE!!!!!!!!!

Nimic nu ma enerveaza mai tare decat egoismul asta infect al fiintei "umane". "Vreau sa-mi fie mie bine si asta este tot ce conteaza". Cam asa suna filosofia de viata a multora, mai ales pe la noi. Ce conteaza ca dupa mine potopul, lasa, noi sa fim sanatosi (asta chiar ca ar fi o treaba). Sa mai construim niste magazine ca n-avem destule. Niciodata nu poti fi prea slaba sau nu poti avea prea multe magazine. Te impiedici la fiecare colt de un nou mall, un "shopping center" sau pur si simplu un butic cu produse la 10 lei?? Nu este de ajuns!!! Trebuie sa mai facem. Trebuie sa cumparam mai mult. Nu avem destule haine. Daca avem destule, cu siguranta sunt demodate, invechite, uzate, tocite, doar le-am purtat de 2 ori, ce naiba!! Prin urmare este ABSOLUT NECESAR sa mai construim magazine. Daca se poate fitzoase si scumpe. Si cu produse cat mai inzorzonate si de prost gust. La partea cu blocurile hai sa zicem ca or avea putina dreptate, deja nu mai are lumea unde sa locuiasca. DAR cred ca puteau gasi si o alta zona pentru constructia de locuinte, nu tocmai in parc. Ideea este ca omul nu stie cand sa se opreasca. Mereu vrea mai mult si mai mult, fara sa se gandeasca la ce lasa in urma si la faptul ca resursele sunt limitate si deja sunt pe rosu.

Duminica asta se organizeaza protest impotriva distrugerii parcului IOR. Cine are timp si doreste este asteptat intre 11 si 12 jumate pe Str Liviu Rebreanu nr 4. In fata fostei baze Spartac. Duceti-va fratilor si sustineti cauza asta ca merita. Si sa ma reprezentati si pe mine, care din diverse probleme de familie nu pot veni. :((

Intoarcerea din pribegie

Am ajuns pe-acasa dupa ceva timp de umblat. Bleah, ce rau imi pare :( Vreau inapoi!!! Poimaine plec din nou, la mare. Sper ca pana atunci sa am timp sa-mi pun povestile pe site.

Do you wanna get rocked??

Vin de la concertul Def Leppard si Whitesnake. De cateva luni astept cu biletul pe birou sa-i vad pe gigantii astia. Cu toate ca pana de curand nu le stiam toate melodiile si nu eram cine stie ce innebunita cu ei.

Acum vreo cateva zile le-am luat discografiile la ascultat, punand pe shuffle la winamp, ca am eu o problema cu lucrurile facute in ordine. Whitesnake n-au avut prea mari succese la urechiusele mele. Tot "Is this love", "Fool for your lovin" si "Here I go again" mi se pareau cele mai tari. In rest cam monotoni. Parerea mea. Def Leppard in schimb mi-au ajuns foarte repede la sufletel si am indragit multe din melodiile lor chiar de la prima ascultare. "Hysteria" a devenit obsesie.

Prin urmare azi am mers foarte incantata la concert, sperand sa cante Def Leppard primii, caci stiam ca dupa un concert o sa fiu praf si n-o sa-mi mai arda si de al doilea. Si asa a si fost spre marea mea bucurie (bucurie ca au cantat ei primii nu ca am fost praf pe urma :P). In deschidere au fost Iris care in ultima vreme nu-mi prea mai inspira... nimic. In afara de mila. Pe Minculescu se vede ca nu-l mai tine. Se si aude din pacate. Parerea mea este ca ar trebui sa cam iasa la pensie. Mai ales ca au auvt atat de des concerte incat lumea in general s-a cam saturat de aceleasi melodii.

Am asistat la vreo juma de ora de pregatiri dupa care a inceput :) Cu "Rocket" daca nu ma insel. Despre concertul lor nu pot spune decat ca a fost extraordinar. Ei au fost dinamici si zambareti si incredibil de hot pentru varstele considerabile. M-am indragostit repede de Vivian Campbell care a stat fix in fata mea aproape tot concertul (sau ma rog, eu am stat in dreptul lui...) si dand impresia ca este foaaarte in elementul lui. Cred si eu, cand esti barbat in puterea varstei si stai pe o scena cu chitara facand tot felul de smecherii, la bustul gol, cu toate gagicile urland in delir... ce-ti mai trebuie? Ehh... Omul mi-a placut tare mult, tot concertul a zambit si a interactionat cu publicul si arata superb. Chiar daca-i de-o seama cu mama.

Dar sa-mi sterg balele si sa revin la subiect. Adica la a-i ridica in slavi pe Def Leppard. Mai ales dupa concertul asta eu am devenit mare fan. Au sunat exceptional, au antrenat publicul, a fost concertul perfect. Nici nu mai gasesc cuvinte ca sa-l descriu mai bine. In plus, ca formatie, mi se pare superb faptul ca au facut tot posibilul sa-l pastreze pe Rick Allen.

A urmat o alta pauza de vreo 50 de minute, pana au aranjat instrumentele pt Whitesnake si pana ne-au crapat noua picioarele si coloanele de tot. Dupa ce au plecat Def, contrar asteptarilor mele, oamenii au inceput sa se imbulzeasca in mod barbar. Am ajuns totusi, in al doilea rand din cauza asta. In primul erau niste cucoane la vreo 40 de ani care nu s-ar fi miscat neam de acolo. Erau extaziate ca urmau sa-l vada pe Coverdale. Sincera sa fiu si eu eram asa putin, ca doar mai alaltaieri salivam pe videoclipul "Is this love". Si nu doar dupa tipa :P Cand si-au facut aparitia insa am ramas profund dezamagita. Stiam eu ca-i vechi videoclipul dar nu ma gandeam ca-i de-o seama cu mine. Si stiam ca ar trebui sa fie mai in varsta omul, dar nici prin cap nu mi-a trecut ca pe scena aia va aparea o mumie in camasa alba, deschisa pan' la brau prin care va fi lasata la vedere o piele batrana si zbarcita. IHhh... inca ma mai urmareste imaginea. Iar asta n-ar fi fost nimic, sunt constienta de faptul ca omul mai si imbatraneste si nu poti sa arati la fel ca acum 22 de ani. DAAAAAR moshuletzul asta indecent a facut tot concertul niste gesturi de ti se intorcea stomacul pe dos. Ma bucuram ca nu era in raza mea si ca nu trebuia sa ma uit la el. Omul cred ca a uitat sa-si mai numere anii si sa se mai uite in oglinda si probabil are impresia ca mai are si mai arata ca la 30 de ani si ca daca isi linge degetele si se freaca la dansa cad femeile in extaz. Plus ca isi tot alegea cate o boxa sau un suport pe care il cotzaia de zor. Si isi punea microfonul (din ala lung) drept prelungire si il tot freca. Geez man. Cred ca nu prea mai poate saracul si incearca si el sa impresioneze in alte moduri. Radea degeaba de mine myLord ca l-am poreclit pe marele Coverdale "moshul ala lbidinos". Sorry man, a fost dezgustator.

Pe langa mosh erau chitaristii, amandoi foarte misto. Doug Aldrich, extremely hotttttt, venise cu o vesta deschisa pe care si-a dat-o jos pe urma. Pacat ca nu aveam vizibilitate la el, statea in capatul opus. Eh... I-a facut myLord niste poze de dragul meu. In fata mea statea Reb Beach si mi-a placut tare mult de el, a fost foarte haios si a facut spectacol frumos. Avea un zambet simpatic. As putea spune ca a fost preferatul meu.

Basistul in schimb m-a scarbit profund. Nu chiar ca moshu da oricum. Un tinerel plin de fitze, pe care de cum l-am vazut l-am poreclit "pitziponcul". Avea suvite blonde si poza cu botul incordat. Se fatzaia pe scena de ziceai ca era shtoarfa, cu aerele aferente si impresia ca este cel mai sexy om in viata. Oribil. Nu era nici pe departe, dar ma rog, lui myLord i-a placut de el. Am facut acum niste research si am aflat ca omul pana acum s-a ocupat de R&B, a cantat cu Aguilera... nush exact ce cauta el la Whitesnake dar ma rog.

Publicul a fost mult mai incantat de Whitesnake din cate am observat. Concertul lor a fost reusit, daca ignori obscenitatile moshului. Vocea il tinea incredibil de bine si era foarte energic. Au cantat melodiile care ma interesau si pt mine a fost ok. In rest nu m-au impresionat nici de data asta prea mult. Nu cred ca o sa ascult prea mult Whitesnake nici de acum inainte. Totusi ma bucur foarte mult ca i-am vazut, show-ul a fost fain si s-a meritat.

Acum ca recitesc postul asta imi dau seama ca pentru ceea ce imi place gasesc foarte putine lucruri de spus, comparativ cu cele multe pe care le gasesc pentru neplaceri. Critic mai cu spor decat laud :))

:((

Tocmai am vazut documentarul "Earthlings" si m-a intors pe dos definitiv. Am reusit sa il urmaresc doar in reprize si ma mir ca am rezistat pana la sfarsit. Esta inuman ce se intampla, avem un mod infect de a ne purta cu ceea ce ne inconjoara si o certitudine neargumentata cum ca ni se cuvine totul. Iar pe langa asta se adauga si nerusinarea cu care ne ascundem dupa degete, afisand ignoranta drept scuza.

Celor care vor sa afle adevarul despre provenienta unora dintre elementele din vietile lor, celor care sustin ca "asta e, mai trebuie sa existe si sacrificii" si mai ales celor care merg pe ideea ca un singur om nu poate face diferenta si prin urmare nu are sens sa te chinui, le recomand acest documentar. Hai sa vedem si partea urata a actiunilor noastre, sa nu o mai incuiem undeva la intuneric in speranta ca nu va iesi la iveala. Poate in felul asta ne trezim la realitate si facem ceva.

Earthlings se poate viziona pe site-ul EcoMagazin in caz ca ar dura prea mult download-ul. Calitatea imaginii e destul de slabuta insa mesajul la fel de clar.

Videoclipul de la Is this love, Whitesnake este waaaaaaay too hot.

Neologisme si noi preocupari... ale altora

Beauty, wellness, shopping, make-up artist, hair stylist, etc... Nu mai stie nimeni sa spuna frumusete sau coafeza. Sunt depasite cuvintele astea atata timp cat in jur ni se invarte o multitudine de neologisme atat de apetisante si de... altfel. Nici nu stii la care sa te uiti mai intai, mai ales cand esti bombardat(a) din toate partile cu ele. Toata lumea le foloseste, asa e trend-ul. Este un must-have al acestei veri. Si al celorlalte care vor veni. Toata lumea trebuie sa atace aceste subiecte si sa rosteasca neologismele pe cat se poate mai des. Sa devina, daca se poate, un fel de sclavi ai lor. Deja pe oriunde te-ai intoarce sa te uiti nu prea mai vezi altceva in afara de tot felul de sfaturi in legatura cu aparentele. Ce sa faci ca sa slabesti - obligatoriu trebuie sa slabesti, cu riscul de a te anemia de tot, nu conteaza, TREBUIE sa slabesti!!! Diete, exercitii, regimuri, operatii estetice... Unde nu ai ce si cat iti trebuie se adauga plastic. Pe dinauntru sau pe dinafara. Avem optiuni din ce in ce mai variate pentru a ne transforma in chestii cat se poate de artificiale. Avem gene false, unghii false, buze false, sani falsi, ochi falsi, mai nou si gambe false. P-asta abia azi am descoperit-o. Ignoranta de mine!!! In curand pe ecrane o sa apara un nou tip de operatie: implant de "patratele". Ce sa te chinui sa ti le faci singur, pe calea clasica? Dureaza mult, te ostenesti degeaba, nu profita nimeni din asta. In schimb poti sa te duci sa arunci mii de euro si in 2 zile ai efectul garantat.

Nu inteleg de unde atata preocupare pentru fizic, de ce toata lumea a devenit maniaca atunci cand vine vorba de aspect. Vorba maica-mii, parca pe vremuri nu erau asa disperati cu totii. Si vorba lu myLord, parca e cineva "acolo sus" care doreste sa ne indobitoceasca si ne ofera tot felul de distractii ca sa nu ne ocupam mintile cu ceva cu adevarat important. Cred ca femeile au fost dintotdeauna obsedate de frumusete si mereu erau capabile de cele mai tampite lucruri pentru a o atinge. Dar pe langa faptul ca acum parca este dusa la extrem preocuparea asta, acum au inceput si barbatii sa intre in joc. A aparut categoria "metrosexual". Aka barbatii care sunt mai pensati, mai epilati, mai manechiurizati decat femeile. Aia care iti spun tie "vai dar mai penseaza-te si tu" (cunoc caz). Brr!!!

Mie mi-ar placea sa existe alte valori care sa conduca lumea si mintile oamenilor. Iar frumusetea sa fie lasata sa vina din interior. Sa inceteze toti superficialii cu uriasele lor probleme si sa-si lase corpurile sa evolueze asa cum este natural si normal sa o faca. Nu incerc sa spun prin asta ca ar trebui sa ne lasam in paragina, sa nu ne ingrijim deloc si sa ajungem la 30 de ani niste fosile. Nicidecum. Sustin cu tarie faptul ca oamenii ar trebui sa faca sport, indiferent de modalitate. Ori ca joci fotbal ori ca mergi la aerobic, ori altceva, ideea este ca miscarea ar trebui sa fie nelipsita din viata noastra, pe cat de des si de mult posibil. (bine macar ca la teorie sunt as :P) In felul asta corpul capata o forma frumoasa, este sanatos si este si antrenat si gata sa fie supus la efort oricand ai avea nevoie de asta. De asemenea mai cred ca n-ar trebui sa ne indopam cu tot felul de chimicale nesanatoase si nici sa mancam pana crapam. Cu toate astea, de la a face sport si a manca pe cat posibil sanatos si pana la a fi obsedat de cele 200 de grame care ti s-au pus de ieri pana azi e cale lunga. Una este sa te preocupe felul in care arati, sa incerci sa fii decent, dragut si ingrijit si cu totul alta este sa devina asta singura preocupare si ratiune care te tine in viata.

Parerea mea este ca deja cand nu mai esti in stare sa te gandesti si la altceva in afara de estetica si sa faci altceva in afara de shopping esti un om pierdut. Pentru ca asta mai implica si faptul ca lasi pe altii sa te conduca. Sa iti impuna ce sa porti, ce e "la moda". Sa iti impuna ce culoare sa ai la par, la geanta, am auzit ca si la masina mai nou. Cat de lipsit de personalitate sa fii ca sa te lasi dus de nas de tampeniile astea?? Chiar trebuie sa vina cineva si sa iti spuna cu ce sa te imbraci si ce sa porti si cat sa slabesti si ce alte retusuri sa mai faci?? De ce? De ce nu te poti multumi cu tine, at your best? Sa incerci sa-ti pui in valoare tot ce ai mai bun si sa fii fericit cu asta? De ce atata plastic? De ce atata fals?

Inteleg operatiile estetice atunci cand chiar este cazul, cand ai suferit un accident si trebuie sa te puna cineva in ordine, cand ai niste defecte din nastere care te transforma intr-un monstrulet. Nu le inteleg insa atunci cand sunt facute de moft. De ce nu spune nimeni ca celulita este ceva natural si ca un procent maaare de femei (si chiar si unii barbati) o au? Sau ma rog, daca se spune, de ce nu ne invata nimeni sa o acceptam ca pe ceva inevitabil? De ce trebuie sa treci prin chinurile iadului ca sa scapi de ceva ce este normal sa ai?

Ihh m-am enervat si nu mai sunt coerenta si fluenta in idei. Se ingramadesc toate. Azi am vazut pe genialul post tv euforia o (alta) porcarie de emisiune in care o shleahta de fufe erau la concurs, pentru un amarat de inel!!! Si probele erau de-a dreptul penibile. Fetele ahem pardon toantele alea fara creier erau masurate cu centimetrul si apoi criticate pentru dimensiuni. Iar o urata le zicea cat trebuie sa slabeasca si ce operatii TREBUIE sa-si faca. Era una chiar misto, ce-i drept nu schiloada, era genul de tipa voluptoasa, cu forme pline si rotunjimi apetisante, insa in nici un caz grasa. Despre ea se vorbea in platou ca este cam prea plinuta. Geez man!! Si dobitoacele alea indurau cacaturile astea in speranta ca vor castiga o bucata de metal de pus pe desht!! Alte probe au inclus o sedita foto la Balea Lac la 0 grade, cu zapada sub piciorusele cu sandale si evident... IN COSTUM DE BAIE!! Toate au spus ca au racit insa deh, baba sufera la frumusete. Shit nu merge. Fufa sufera la averea altuia. Mai bine asa. Ultima proba la care am rezistat sa ma uit fara sa distrug teveu a fost cireasa de pe tort. Fetele noastre trebuia sa faca o defilare intr-o salina, imbracate in lenjerie intima (cu tanga, cu ciorapei cu dantelute, jartiere si alte d-astea porno) in fatza minerilor slinosi carora le curgeau balele acolo. Bleah.

Long story short... urasc faptul ca oamenii se lasa ghidati de niste sabloane care ajung sa le coordoneze vietile. Urasc faptul ca pe posturile noastre tv cel putin la emisiunile pentru muieri sunt difuzate numai cretinatati superficiale (mama zice ca la Oprah ar fi mai interesant. whatever.) Urasc faptul ca si revistele de muieri trateaza aceleasi subiecte. Ca si cand nu ar exista nimic mai interesant pentru o femeie decat cum sa-si mai nenoroceasca trupul si buzunarul si luna asta. Urasc faptul ca exista proaste si prosti care accepta asta. Deja ma repet.

Hic!!!

de cand cu vacanta asta beau cam multa bere... nesanatos de multa. o sa mi se inece si ultimii neuroni de blonda care inca se mai lupta cu singuratatea p-aciu. trist.

ma apucara bocelile din cele mai stupide motive in seara asta. pornind de la zdreantza mea de fusta de un milion jumate care nu mai poate fi purtata dupa numai o spalare si terminand cu nemultumirile pe care le am fata de tot ce misca pe la noi si motivele pentru care vreau sa plec.

tot ce spun acum uita pana maine...

Ce vreau de ziua mea?

ASTAAAAAA!!!!!!!

Nici nu vreau multe, stiu :D Dar oricum mai e juma de an, poate fac prietenii cheta... pe la metrou, pe oriunde apuca, isi doneaza toti salariile integrale pe urmatoarele 6 luni si cine stie... poate chiar se intampla :P