Faculta si povestea ei

Desi am dureri prin tot sistemul osos si abia astept sa ma bag in pat, tin neaparat sa insir aici o multitudine de aberatii pe care probabil nimeni nu le va citi si care in mod sigur nu intereseaza pe nimeni. Dupa cum anuntam de ieri, povestea cu faculta...

Sa incepem cu inceputul. Acum 4 ani eram in plin bac, crizata nevoie mare ca o sa pic la mate, nedumerita in legatura cu facultatea la care urma sa dau si cu "ce viata imi voi crea cu manuta si capsorul meu in vara aia". Eram dupa un ditamai esecul, visul mi se spulberase in fata ochilor (ai mei si ai muuuultor altor persoane care se asteptau probabil sa reusesc sau, dimpotriva, care s-au bucurat foarte ca n-am facut-o), craca de sub picioare se retrasese si am cam cazut in gol. Nesiguranta era in floare. Vazandu-ma trecuta de bac, slava cerului... pardon, deja depasisem faza cu porcariile astea religioase... asa... m-am dus la admitere cu o profunda senzatie ca o sa pic, din nou, ca nu sunt in stare, ca-s altii mai destepti, ca o sa-mi petrec restul vietii ca gunoiera probabil (avand in vedere ecologizarile nici acu nu-s prea departe :P). Cu toate astea am luat vreo 8,5 la examenul ala imputit, facand corect aproape toate grilele de bio (cu doar 2 greseli la genetica) si gresind, evident, jumatate din cele de chimie. Eram printre primii 15. Intre 10 si 15 nu mai stiu exact numarul. Era bine, suprinzator. Chiar am sperat la bursa. Dar n-a venit in anul ala din pacate. Anyway...

Din primul an imi aduc aminte nesfarsitele zile omorate in Voinov, nemuritorul dar descompusul nostru amfiteatru fara ferestre, alergaturile Botanica-Splai intre laboratoare, ordinea incredibila pe care o aveam in cursuri, faptul ca le copiam "pe curat" cand ajungeam acasa. Nu am invatat in timpul anului nici macar atunci. Dar erau cateva materii la care dadeam partiale, lucrari... pentru ele invatam. Si luam 10 in general. A fost anul in care a trebuit sa-mi demonstrez ca pot... orice, numai sa stiu ca pot. Ii petreceam saptamana dupa saptamana mergand la absolut toate orele dar nevorbind cu nimeni. Cu prietenii ieseam prea rar. Aflata in plina depresie, caci ceea ce ma incapatanam prosteste sa consider la vremea aia "love of my life" plecase demult, gaseam in scoala singura preocupare that kept me going. Mai citeam si cate o carte. Si nu vorbeam cu nimeni. Cu mama ma purtam normal, ca si cand as fi fost cea mai fericita persoana din lume. Nu vroiam sa o am si pe ea pe cap sa ma streseze, sa ma intrebe, nu vroiam sa stie ce este in neregula, mai ales pentru ca stiam reactia "cine domne, ALA????? =)) get real!!!!!" A fost o perioada in care chiar ajunsesem sa cred ca am talente actoricesti atat de bine mi-a iesit.

In sesiuni m-am descurcat binisor, avand multi de 10 printre care mai scapam cate un 9 aiurea si un 6-7 la ultimele examene cand deja ma plictiseam. Dupa un an de ne-viata ma alesesem cu statutul de "a doua medie din facultate". Si cam atat. Practica de vara a fost frumoasa, insa in raport cu colegii ma situam in continuare de cealalta parte a zidului. Tin minte ca am invatat multe despre plante, multe specii, caracteristici... care acum bineinteles ca s-au dus din pacate. Mai tin minte o colega tzarancutza care ne trezea dimineata alergand ca disperata pe podeaua din lemn vechi care scartaia ca naiba urland din toti plamanii "sunt cu capu-n noooooooooooooooooooo-oooooori!!!!" Si inca una pe care o sechestrase un coleg nebun in baie. La modul violent si naspa.

In vara de dupa nu tin minte exact ce am facut. Cred ca o Sighi, probabil o Vama...

In anul 2 s-a schimbat povestea la 180 de grade. Primul semestru s-a desfasurat pe un fundal de chiul in masa - mergeam numai la labratoare si asta pt ca nu aveam incotro. Eram in permanenta prin Club A, miercuri de miercuri noaptea la rockoteca, iar in orice alta zi a saptamanii la bere, chiar daca abia faceam ochi dimineata. Cand nu eram in A eram in camin cu "gashca" si pierdeam vremea aiurea, mancam, fumam pasiv (astia toti erau fumatori iar camera incredibil de mica). Noptile stateam cand la o colega - tot cu gashca - cand la astia in camin dormind acolo claie peste gramada - nu ca m-ar fi deranjat, ca eu dormeam cu ala "fain" (...si atat din cate am observat ulterior.) Noroc ca ne-am certat si s-a spart grupul inainte de sesiune. Am putut face din nou fatza onorabil examenelor si a fost ok.

Din practica de anul 2 imi amintesc numai milioanele de tantari pe care i-am ucis, caldura insuportabila, faptul ca din toate camerele numai in a mea nu se schimbasera lenjeriile, vizita la Histria, delfinariul cel depresiv, somnul de la acvariul din Constanta care nici macar nu incapea in acvariu, trebuia sa stea oblic in el :(, colegii innebuniti dupa plaja si discoteci si, cea mai tare parte, vizita la Allah Bair. Acolo a fost singura excursie care mi-a placut. Am gasit o pana de bufnita, o testoasa, am vazut o omida bestiala, vegetatia era interesanta, fluturi albastri peste tot, campuri intregi de flori mov. Mai stiu ca un coleg a gasit in camp un pisoi abandonat si mort de sete pe care l-a luat cu el si l-a ingrijit. O nesimtita venea in fiecare dimineata dupa cafea. Noroc ca eu nu beau si nu lua de la mine. O colega de camera a stat tot timpul numai in chiloti (si atat!!). Citeam o carte cu vampiri. Dusurile erau un cosmar, cu niste perdelute amarate prin care daca te straduiai puteai sa vezi totul. N-am mers niciodata fara insotitoare care sa-mi tina de sase.

Anul 3 a fost cred cel mai greu dar si cel mai banal. Nu s-a intamplat nimic in mod special. Eram toti stresati de micro (si pe buna dreptate) si de imuno. Iar intre timp aveam metodica predarii. Am predat. A fost dragut. Pt 2 ore. Nu vreau sa repet experienta. O fetita de clasa a sasea mi-a cerut id-ul de mess. I l-am dat si inca mai este in lista. Are niste statusuri de-ti vine sa fugi. Fufa mica!!

Anul 4 = cea mai mare bataie de joc. Profi neseriosi, materii oribile. Am terminat cu bine insa, cu medie mai mare decat in anul 1. Culmea. Licenta a fost de 2 lei, profa o scarboasa nenorocita pe care pana acum o ridicam in slavi dar care s-a dovedit a fi cea mai neserioasa dintre toti. 6 luni n-a avut timp sa-mi citeasca lucrarea. Cu 2 zile inainte de predare in schimb, imi trimite o lista de o pagina de modificari. Printre care si "mai adauga un capitol". Si tot frecusul asta pentru 5 minute de prezentare in care nu s-a uitat absolut nimeni la mine si mi-au dat 10 din oficiu. Pe lucrare cu atat mai mult nu s-au uitat. Bleah. Examenul a fost destul de greu iar notele nedrepte in principiu. Tzarancutza cu "capu-n nori", care de altfel nu stie o iota, a luat aceeasi nota ca si mine. S-a facut dreptate totusi in cazul sefei de promotie, care a ajuns asta copiind cu nesimtire de oriunde apuca. Acum n-a mai avut surse. A luat 7. Yey.

Ultima chestie a fost serbarea cu robe, alta mare porcarie dezorganizata si oribila. N-au venit decat 5 profe, ne-au tras tzeapa cu banii, n-au cumparat tot ce trebuia, n-au avut microfon ca sa se auda ce bolboroseau aia acolo, profa de zoologie s-a apucat sa ne tina un fel de curs, citindu-ne chestii (interesante in alt context) despre diverse animale ciudate, am murit de cald cu apa pe masa, esarfele de la robe erau de un galben ingrozitor... Cu toate astea, m-am simtit in mod surprinzator foarte bine, a fost ca ziua mea, m-am bucurat de roba aia imputita si de chipiul care imi tot cadea pe spate. Imi venisera intariri serioase, mama, gagica-mea si myLord erau toti acolo facandu-mi galerie si pozandu-ma in toate pozitiile.

Acum, la sfarsit, pot spune ca nu-mi pare rau ca s-a terminat, ca ma simt mai libera ca oricand. Am invatat multe in anii astia, insa nu neaparat legat de materie. Frumos, urat, oricum a fost, acum astea sunt amintirile mele si mi-s dragi. Am mai depasit o etapa. Simt ca de acum incolo urmeaza ce-i mai frumos. Mi se amplifica speranta ca voi putea face ceva ce o sa-mi placa si ca viata imi va rezerva multe surprize placute. Sunt foarte optimista, pentru prima oara de foaaaaaarte mult timp. De cand eram copil. O sa fie bine. I can feel it. :)

Alandala

Ma simt tare ciudat. De unde eram fericita ca nu mai am imic de facut acum nu mai pirdidesc cu treburile. Nu apuc sa fac nimic din ce-mi propun pt ca, la fel ca de fiecare data, imi propun prea multe pt o singura zi care saraca n-are decat 24 ore. Peste tot unde-mi intorc privirea gasesc cate ceva care ma atrage, pe care TREBUIE sa-l fac. Am o tona de carti de citit. Trebuie sa fac curatenie generala in camera pt ca deja a devenit insuportabila. Am de recuperat caci sunt in urma cu revistele. Le-am cumparat si le-am lasat sa se umple de praf. Si-s grabita si-s grabita... Problema mea vesnica. Le vreau pe toate in acelasi timp.

Ma chinui de ieri sa povestesc cum a fost cu robele, vroiam sa fac blog pe tema facultatii, cu pareri impresii amintiri... Nici asta n-am apucat sa fac. Poate maine.

E prea cald. Pana si Shobbo si-a schimbat pozitia culcusului. In sfarsit doarme in casuta!!! M-am uitat la el adineauri si era intins prin ea. Vara trecuta dormea cu burta-n sus si era tare haios. Nush ce sa-i fac sa ii fie mai bine, sa nu mai moara de cald. Ii pun aer conditionat :P Apropo, citeam in Descopera ca unii construiesc vile pt catei. Cu etaj/fara... dupa preferinte. Pot fi amenajate cu covoare, draperii... orice-ti trece prin cap. Si costa intre 3 000 si 50 000 dolari daca am retinut eu bine. Da, am retinut bine. A, da, si astia vor sa cloneze lupul marsupial. Sau tigrul, naiba sa-l ia ca fiecare ii zice altfel. Sunt curioasa ce-o sa iasa, dar ceva nu-mi prea place la chestia asta.

Mi-am vazut azi verisoara pe pagina web a unei reviste... nush cum se numesc alea... din aia de fufe... in care se vorbeste doar despre machiaje, diete, ingrijirea fanerelor si masculi. Era enumerata printre "fetele trendy" uuuuuu. Nu inteleg rostul acelor reviste. Cat pierzi timpul citind porcariile alea mai bine pui mana pe o carte sau macar pe ceva informativ.

Did I mention caldura?? Hai s-o mai fac, just in case. MOR DE CALD!!!

What else?

Am redescoperit EcoMagazin. Dragut site. Me like.

Am vazut subiectele care se vor da la admitere la master. Mi-au facut rotitele scurt circuit si ochii mi-au ajuns ca de broasca. E cam nasol (iubita...)

Am iesit azi cu gagica-mea la o bere si iar ne-a intrebat unu daca suntem surori. Nu semanam absolut deloc so wtf???

E 3. Ma culc.

Nice year

Pana acum, anul 2008 s-a dovedit neasteptat de bun. Ptiu sa nu-l deochi. Am realizat destule lucruri bune, incat sa-l pot enumera fara nici o retinere printre cei mai buni.

Avem cam asa:

1. Am terminat facultatea. Cu 9,5 la licenta :D
2. Genunchiul operat s-a recuperat destul de binisor.
3. Am fost la munte de 2 ori. Pantofareala ce-i drept, insa probabil n-am cum sa mai visez la ce faceam in tinerete.
4. M-am facut vegetariana. De 6 luni mananc numai buruieni si branzeturi. Atatea branzeturi incat nu prea mai vreau sa le vad in fata ochilor, dar e bine, merge treaba si sunt foarte mandra de mine.
5. Am participat la 2 actiuni de ecologizare (Botanica si Baneasa). Puteau fi si mai multe, insa avand in vedere faptul ca sunt primele intentii de gen, zic ca-i bine.
6. Am ales impreuna cu myLord un catel pe care-l sponsorizam la adapostul Daisy Hope. Nu-l putem lua acasa, asa ca macar ii platim sederea la adapost si-l mai vizitam din cand in cand, ducandu-i biscuitei. Zicem noi ca un banut nu strica, oricat de mic ar fi, iar putina atentie este intotdeauna binevenita pentru bietii catei.
7. Am salvat un pisic!!!! De asta sunt cea mai mandra si ma bucura cel mai mult. Am salvat o viata desi am stiut si mi s-a dovedit ca nu-i usor.
   
8. Am reusit sa am grija de o planta. Intotdeauna am zis ca in ziua in care voi fi in stare sa ingrijesc o planta voi putea spune ca-s matura si responsabila. Niciodata n-am putut sa fac asta pana acum. Uitam sa le ud si mureau de sete saracele. Acum am un bambus de toata frumusetea. Mai am si un cactus care insa arata cam dubios si nush ce-i cu el.
9. Am fost la concert la Haggard.
   
10. Am mai fost si la Anathema.
11. O sa mai merg la Lacrimosa pt a doua oara.
12. O sa vad Maiden, cine visa la asta???
    
13. Pana atunci, Def Leppard si Whitesnake.
14. M-am ingrasat destul de mult cat sa nu mai par scobitoare, ca vara trecuta, dar destul de putin cat sa nu par balena. Oamenii zic ca-i bine asa. Io as mai da jos putin. Io-s obsedata, stiu.
15. Am decis sa renunt la negru. Am deja foarte multe zile de cand n-am mai purtat negru. Cred ca vreo 2 sapt. Oau.
16. Ar mai fi ceva da asta nu-i oficiala. O anunt cand o vad negru pe alb.
17. Cu myLord ma inteleg mai bine decat in toata relatia la un loc. (SA NU FIE DE DEOCHI!!!!)

Nu mai stiu... oricum, pt 6 luni este mai mult decat suficient. Eu sunt foarte multumita pana acum. Sa speram ca nu i se urca la cap dragutului 2008 si ca si cealalta jumatate va fi la fel de imbucuratoare.

Yesssssssssssssssss!!!!!!!!!!!!!

Gata domne, sunt licentziata!!! :D Nu-mi vine sa cred ca acum nu mai am nimic de facut. E o senzatie tare ciudata pe care o aveam dupa fiecare sesune. Now what? Now nothing. Acum am tot timpul din lume sa-mi vad filmele, sa-mi citesc cartile, sa ies afara, sa merg in locuri, sa invat sa pozez sau alte chestii... Oau :D

Oricum, in clipa asta nu-mi trece nimic prin cap. Sunt mult prea varza de obosita ca sa ma mai pot concentra. Cred ca si un film ar fi prea mult :)) Ehhhhhhhhhh viata tata!!

Si ca sa ma si laud, ca nu-mi mai incap in piele de fericire, am 9,50 :D

Ps: Dammit, n-am motive sa-i sparg boxele aluia de dedesubt :-< ce pacat... :P

the final countdown

in 9 ore dau licenta. . . . . . . si sper s-o si iau. . . . . . . silence. . . . . . .

Let's kill them all!!!!!

Da, deci mai sunt 2 zile... DOUA ZILE!!!!!!!! Si evident ca boul de dedesubt are grija ca nici acum, in al doispe-lea ceas sa nu pot invata. M-a delectat toata ziua cu kkturile lui muzicale la maxim, iar acum a adaugat cireasa pe tort, cu efect garantat de regurgitari instantanee... nelipsitele manele!!! Deci daca nu iau licentza ma duc si-i sparg fatza. Sau boxele. Sau si boxele si fatza. Mrrrrrrrr!!!!!!!

Yey!!!!!

In sfarsit a venit ziua mult asteptata! Mi-am vazut si eu lucrarica printata si indosariata!! :D Si culmea, e destul de stufoasa. Pe calc parea neinteresanta, nici chiar atat de mare, cam varza... Dar acum cand am vazut cata e mi-a mai venit inima la loc. Am facut si prezentarea, maine gata, le predau. Joooooy!!!! Abia astept sa scap si cu examenul sa termin si cu sustinerea si sa pot sa ma odihnesc, sa citesc, sa ma plimb si sa ma bucur de vara. Si sa incep sa ma gandesc serios ce o sa fac cu viata mea.

Mi-e dor de Tomitza. Dar m-am mai linistit, ca il stiu in siguranta. Acum pot sa ma ocup de restul.

Sigh...

Ce face fata inainte de licenta? Pai ce ar face orice fata cu capul pe umeri evident, plange dupa matze!! Azi s-a dus o lupta crancena pentru Tomitza al meu, invingand in cele din urma prietena mea care il luase initial. Iar acum nu mai e al meu... :( E tare greu sa let go. myLord a ramas masca mai devreme cand i-am zis ca ma simt mai singura. Banuiesc ca e cam greu de inteles ce simt acum. Este primul animalutz pe care reusesc sa il salvez, lucru la care am tanjit de cand eram mica si mult prea sub papucul lui The Heartless Shrew ca sa pot face asta. Pentru prima oara am actionat dupa cum stiam eu ca este mai bine, si nu dupa alte principii si interdictii. Pentru prima oara am facut the right thing. Inca nu-mi vine sa cred. N-a fost usor, am alergat mult, mi-am nenorocit odihna cateva zile, am cheltuit bani de care aveam mare nevoie si mi-am aranjat bine de tot factura de mobil de luna asta. Dar in cele din urma uite ca a iesit bine. Un pisic ratacit printre gunoaie acum este curat, deparazitat, satul, in siguranta si iubit de o stapana. Si toate astea pentru ca eu am fost acolo pentru el cand a avut nevoie si l-am luat din mizerie. Este extraordinar sentimentul. Am facut un lucru bun, am salvat o viata, i-am oferit o sansa, un nou inceput!! Si am mai invatat cate ceva despre pisoi in general.

Si m-am mai convins de un lucru. Da, as face asta tot restul vietii. Este singurul lucru pentru care as renunta la mine, la timpul meu, la viata sociala. N-as putea face asta pentru un job banos dar fad. Insa orice pentru animalutze. Trebuie sa vad insa si practic ce e de facut. Din pacate n-am nervi tari de veterinar.

Continuarea povestii lui Tomi

Dupa ce in seara cu pricina l-am lasat prin gradina cu ceilalti pisoi din zona, a doua zi de dimineata l-am auzit din baie cum tipa ca din gura de sarpe. Era in pom. La propriu. Din nou... Doar ca de data asta era atat de sus incat nu ajungea nimeni sa-l ia de acolo. A venit in cele din urma un nene amabil cu o scara si l-a dat jos. Doamna care crestea vreo 10 matze acolo a tipat la mine foarte ofticata sa-l iau si sa-l duc de acolo ca ala nu-i pisoiul ei si nu o intereseaza... :-| No comment. Iubesti animalele si cresti veo 10 pisici pe langa bloc da nu mai ai loc pentru inca una si chiar o arunci de acolo... Pt mine e un mister total.

In fine, l-am luat si l-am adus din nou la mine caci eram singura acasa si avea nevoie saracul de putina liniste. I-am dat sa mai lipaie niste laptic si, din pacate a trebuit sa plec la facultate (unde, bineinteles am mers degeaba ca vaca aia de profa nici acum nu s-a uitat pe lucrare ca doar mai e timp... da asta-i alta poveste) asa ca l-am lasat in cutiuta lui, in baie, plangand de mama focului ca am plecat de langa el. Cand m-am intors statea cuminte pe carpitzele lui. A mancat si niste crantzanele a mai baut laptic, a primit si niste atentie si s-a calmat pisicul. I-am facut si baitza sa mai spal praful si microbii de pe el, in speranta ca va mai scapa si de "vizitatorii negri", speranta care insa s-a spulberat foarte repede. A fost tare haios totusi, cand i-am picurat putina apa pe el mai sa se arunce pe geam. Mi-a infipt o gheara in sold si a fugit ca bezmeticul. Pe urma cand l-am samponit bine (cu garnier nu asa orshcum...) deja se enervase, era ud si zbarlit si stresat, gherutzele ii alunecau prin cada si nu putea sa scape... galagia cat casa... of of... Pana la urma am reusit sa-l si clatesc, l-am sters bine cu prosopul si pe urma l-am uscat cu feonul, culmea, a stat cuminte la asta. Blanita i s-a facut moale (era 2 in 1 sampon cu balsam) si pufoasa si curata :X

Am stat langa el pe urma cat s-a mai jumulit si pe urma a inceput sa motzaie. Am adormit amandoi, el in cutiuta si eu langa el, pe wc si cu capu pe chiuveta. L-am lasat apoi singur si am mai strans prin casa. I-am gasit stapana, o prietena buna de-a mea. Si a trebuit sa-l duc :(( Cat mai faceam curat prin baie statea numai pe piciorul meu, se juca cu degetele, cu pantalonii... Sa mor de drag... Pe urma parca nu vroia sa plece, se bagase dupa masina de spalat si a mai tras un pui de somn.

Cu chiu cu vai, in cele din urma a trebuit sa-l duc. L-am pus in geanta si hai. In metrou speriat nevoie mare. Pana cand a adormit. Am ajuns si la stapana, i-a cumparat nisip si tavita si mancare, i-am dat cu solutia de purici adusa de mine, au inceput aia sa dea coltul, a mirosit bine toata bucataria acolo si a adormit bustean pe un papuc moale. Iar eu am plecat, sperand ca fetele il vor iubi si ca se vor descurca cu el. Sigh... deja mi-e dor...

Povestea lui Tomi

Tomi este un pisic extraordinar, cat un pantof de mic. L-am pescuit azi dintr-o groapa cu gunoi, i-am dat sa infulece niste iaurt (caci parizer nu i-a poftit inimioara), dupa care s-a bagat frumusel intr-un fel de canal din care cu greu l-a mai recuperat myLord. Important e ca l-a recuperat caci sincer mi-era cam frica sa nu putrezeasca acolo printre gunoaie in descompunere si alte mizerii.

Nu stiu cata incredere a avut el in mine la momentul respectiv. Era atat de speriat saracul, miorlaia si tremura de ti se rupea sufletul. Cert este ca a stat cuminte mare parte din drum si in tramvai chiar se linistise si incepuse sa toarca. Pe drum toata lumea il admira. Cred si eu, cu fatzuca aia expresiva, cum sa nu-l iubesti instantaneu??? Dar bineinteles ca The Heartless Shrew (aka mama) s-a uitat urat la el din prima clipa. Sa dispara imediat din casa ei!!!! Ce daca e mic si speriat si singur si cine stie ce-o fi patit la viata lui... e mai important sa ai curat in casa decat sa faci un bine unui suflet macar pentru un scurt timp. Nici n-a vrut sa auda cand i-am propus sa-l tinem pana se pune pe picioare, sa-l duc la un doctor, sa-l curat si sa prinda puteri si incredere in sine si sa-l lasam pe urma in gradina cu celelalte pisici. A ramas doar vreo ora, cat i-am mai dat niste lapte si m-am jucat cu el. A si dormit putin saracul, cine stie cand facuse asta ultima oara...

Iar apoi i-am pus un culcus si o tavita cu lapte in spatele blocului si am sperat sa-i fie mai bine decat intre gunoaie, sa nu se ciondaneasca cu ceilalti pisici sau cu cainii si, mai ales, sa nu se trezeasca vreun dashtept sa-i faca vreo magarie. L-am mai vizitat si parea in regula. A baut tot laptele si se tot zbantzuia p-acolo. Ultima oara l-am vazut acum vreo juma de ora. Alerga de nebun dupa frunze, iarba, pietre, degetele mele... se cocotza prea sus in copaci si apoi se chinuia ca prostanacul sa se dea jos... In mare zic eu ca incepe sa se simta mai bine. Nu mai plange atat de mult, mananca si exploreaza.

Daca e vreun doritor, mi-ar placea sa-l stiu in siguranta, intr-un camin iubitor. Contact me. El este un scump, distractie garantata daca-i oferiti o biluta sau altceva cu care sa se joace si sunt convinsa ca va fi recunoscator. De mine nu-i venea sa se dezlipeasca dupa doar cateva ore. Si nici mie de el. Daca va continua cu aceeasi vointa si incredere, sunt convinsa ca va reusi sa se descurce chiar si pe-afara. Ideea de baza pe ziua de azi: I looooove Tomi :X

Later edit: Deci I really love Tomi. Altfel de ce-as orbecai la unspe jumate noaptea pe-afara sa-l dau pe stimabil jos din copac si sa ma cert cu vecinii???

Ps: INCREDIBIL!!!!!!! Dobitocul de dedesubt de vreo cinspe minute nu mai pune manele!!!!!!!! Acum canta Lambada!!!!! OAAAAAAAAU!! M-ai ca-mi vine sa merg si eu la party :)))

... nici de azi (stressss partea a doua)

dupa cum preconizam, azi iar am frecat duda. la 10 jumate eram chiauna si vai de capul meu, insa cu lichidarea in dinti in fatza secretariatului, asa cum planuisem. stai, ca pan' la 11 se deconteaza abonamente si nu poate doamna secretara saraca... nu era nimeni cu abonamente cand am ajuns da ma rog... daca nu se poate nu se poate... stam pan la unspe atunci... la 11 fix intram. cel mai al dracu prof din faculta venise sa treaca notele si avea neaparat nevoie de secretara langa el, nush ce sa-i faca, probabil sa-l tina de mana in timp ce scria. macar de era vreo bunaciune de secretara, sa fi zis ca deh... oameni suntem. jumatate de ora, pe ceas! si stam si stam... vine alta profa sa treaca note. suna telefonul. "da mama, cum te mai simti? esti bine? da, multumesc. si ea e bine da. bine hai ca ma asteapta studentii" noooooo doar de 45 de minute... fiti serioasa doamna secretara, pentru atata lucru sa ne suparam? vine o tanti cu bijuuri. vaaaai, ce dragut, sa-i iau lu fi-mea bratara de picior. ia uitati fetelor va place? pai da, ca ea asa poarta. vai si ce ceas dragut, ia sa-l probez!!! haideti nu va suparati pe mine (ca stati de o ora aici in picioare ca imbecilii in timp ce eu fac shopping si fumez) ca de cinspe ani imi doresc si eu un ceas d-asta. cum doamna?? vai dar sa-l purtati sanatoasa, ce bine va vine, lasati ca nu-i bai, noi stam ca doar de-aia suntem studenti...

si deci am stat mai bine de o ora in picioare la secretariat, ca sa las 2 foi si 2 poze. urate poze. alta poveste cu alta proasta. dar intr-un final cica m-am inscris la licenta. iei.

daca tot sunt "in zona" hai sa dau un telefon la myLord sa vad daca-i la birou. este!!! hai sa-l vad putin ca-i aproape. 10 minute si plec. aiurea. se face 2. merg la abonamente si pe urma direct acasa. 3, ajung acasa, fac dush, vine mama, strang dezastrul pe care l-am lasat dupa mine de dimineata, mananc, beau un nes... gata! 5 MA APUC!!!! eterna privire patrunzatoare ce patrunde insa intotdeauna doar dincolo de foi. ca sa surprinda dedesubturile, doar nu ne limitam la cuvintele pe care le vedem acolo, trebuie sa fie ceva mai mult in spatele lor. evident. mi se serveste o cutie mare de inghetata. nu poti sa refuzi asa ceva. stau si o devorez incetisor. nu mai, e clar ca nu merge invatatul, hai macar sa-mi fac prezentarea. scriu ce scriu, ma plictisesc. mess. mult si funny, ca sa ma relaxez dupa tot stresul bineinteles. la ora zece jumate ma loveste o pofta nebuna de cartofi prajiti asa ca ma apuc de curatat, de prajit de ornat cu cascaval ras pe deasupra si niste ketchup picant... aaaaah bestial. alt mess. n-am terminat prezentarea. si maine mai e o zi. si poimaine. mai sunt chiar vreo 9. valeu ce de timp!!!!

later edit: am mai lucrat la prezentare. este de departe cea mai urata si mai proasta prezentare pe care am vazut-o si facut-o vreodata. :(( saaaad :((

stresssss... random... aaaaa!!!

n-am stare. deloc. nu-s capabila decat cel mult sa ma uit la poze aberante pe net si sa rad de stupizenia care exista in lume sau, eventual sa ies la o gura de aer... asta daca o mai fi si asa ceva printre toate gazele de esapament si fumurile de tigara care te invaluie la orice colt. moment in care incep sa ma stresez si mai rau. ca ma plimb si nu-s in casa unde ar trebui sa-mi putrezeasca hoitul pana pe 23.

profa nu s-a obosit din ianuarie si pana acum sa se uite pe lucrare. oh joy, las ca mai e timp, in cat suntem? 13? aaaaa... lejeeeeeeer... pana pe 18 are tot timpul. doar vine weekendul acuma... alta mancare de peste. poate luni o sa se uite... poate marti o printez... poate miercuri mi-o indosariaza si mie cineva, ca probabil o sa fie prea tarziu pt coperti... poate anu asta termin si eu facultatea... poate... sau poate ca nu. aceasta varianta ma infurie.

dupa cum ziceam mai sus, nu mai am stare sa invat. intorc foile alea de pe o parte pe alta si ma uit prin ele cu foarte mult spor. si-mi pierd vremea "angro" la modul asta. un fel de "ce frumos, ia uite cat de bine a structurat fata asta cursu... al meu e mai varza... ia uite ce frumos e afara... cer albastru... da cred ca-i cam cald. hai sa-mi mai fac un ceai. acum stai sa beau ceaiul. vai, abia astept sa termin tampenia asta de examen ca ma stresez prea mult. ia uite ce de carti am de citit... interesant, abia astept sa le devorez. pe toate, una dupa alta. si aia... am primit-o cadou. cred ca o sa-mi placa... parca mai avea si mama cateva... daaa... of, daca n-ar fi materiile astea de tocit, ca ia uite ce de timp imi mananca. sa-mi mai fac un senvis. iar au pus astia manele sa-i auda si din alta galaxie. mrrrrr. scandal!!! hai sa verific mailu ca si-asa nu pot sa invat. n-am mesaje noi. normal, l-am mai verificat acum 2 ore. bloguri. n-a scris nimeni nimic, come oooon. e 5, vine mama. stau si io cu femeia sa manance doar ce naiba... se face 6. uite si tu cat am stat in casa, toata ziulica. scoatem putin nasul la aer ca nu se poate. plimbarica. se face 9. dush. se face 10. mess cu gagica-mea si cine-o mai pica... se face 11, 12, 1... ce sa mai invat la ora asta, mor de somn. da de maine ma apuc serios. pe bune, ca nu se mai poate"

iar printre picaturi ma crizez. cand ajung sa vad ca s-a facut 1 (unu) noaptea si eu mi-am pierdut inca o zi cu tampenii ma crizez. abia atunci constientizez ca nu mai am timp. crize. crize. crize. somn... de maine...

si maine imi voi pune ceasul sa sune mai devreme. voi apasa frenetic pe snooze de nenumarate ori. in cele din urma voi sari ca arsa din pat ca la 10 juma tre sa fiu la fac cu lichidarea in brate. alergatura mare, botanica, splai, biblioteci... secretariat... facut abonament la metrou (aka stat la coada muuuuult) ajuns acasa vai de capul meu... pauza ca sa-mi revin... deci probabil nici de maine...

shobbo isi tot face de lucru. am fost rea cu el, nu l-am prea mai bagat in seama. sper sa ma ierte, in cazul in care stie macar cine sunt.

mi-e dor de toate traznaile de demult pe care am incetat sa le fac. si care ar fi, ma rog...? oricare, vreau sa plec, vreau vara aia la care am visat de 5 ani. un feeling imi spune ca va fi. ratiunea imi ordona insa sa-mi bag mintile-n cap ca n-am nici o sansa.

genunchiul drept anunta o ploaie.

Patagon si excursia

WARNING: NU VA DUCETI CU CLUBUL PATAGON-KOGAION PE MUNTE.

Profit de ziua asta mohorata in care nu pot sa zac (a se citi "invat") si eu linistita fara sa aud scarboseniile de "muzici" din vecini, si de burtile-mi spintecate de dureri, pentru a scrie in sfarsit post-ul despre celebra excursie cu cel care si-a castigat in no time titlul de "cel mai varza club montan". Dupa cum zice si titlul, pe numele lui, Patagon.

Ma intreaba saptamana trecuta o prietena daca nu merg la munte in weekend cu ea si clubul montan in care este inscrisa. Tura usurica, asa ca dupa posibilitatile mele de babaciune, draguta, cu vizitat pestera, cu vazut in sfarsit babele si sfinxul si cabana Padina... Evident ca nu-mi trebuie mult sa zic da. Mi-o iau si pe "gagica-mea" de-o mana, imi las licenta in plata domnului si... hai la munte.

In gara facem cunostinta cu unul dintre "instructori" un tinerel antipatic si cu nasul pe sus pe care ea la prima vedere indrazneste sa-l considere ok (a se retine: Stanica). Ma gandesc ca "las' ca vezi tu" si pornesc linistita spre tren. Pe drum stam cu tipa care ne-a chemat si cu un prieten de-al ei, super simpatici amandoi, ne simtim de minune si suntem super happy ca am facut o alegere excelenta sa venim. Yey. Starea asta de bine a mai durat putin, pana am ajuns in Busteni si au inceput instructorii sa faca militarie. "Monoom!!!!!!" a fost expresia zilei. Sincera sa fiu habar nu aveam ce inseamna asta (in afara de ceva nedefinit pe la mate) asa ca, daca mai exista si alti necunoscatori, monom inseamna sir indian. Mai precis un sir indian de vreo 24 de oameni in cazul nostru. 24 de oameni care trebuia neaparat sa tremure la vederea a 2 tzanci de 20 de anisori care zbierau la ei ca au facut un pas in afara monomului. Gee. Mie una nu mi-au vazut piciorusele excursie mai stresanta decat asta. Musai sa mergi singur cuc pe drum, sa nu te apropii de al' din fata sa-i spui ceva ca sa mai destinzi putin atmosfera pt ca vai mie! stricai monomul! In fine, ne uitam noi mai pe sub sprancene asa, dar ne conformam situatiei ca deh, oamenii ne-au primit in grupul lor asa ca n-ar trebui sa comentam. Eu incep sa sar in sus de bucurie cand in drum intalnim cateva gentiane frumoase foc, insa imi trece repede pt ca nici 5 secunde nu puteam strica porcaria aia de monom, ca sa facem o poza. Deja imi cam clocoteau nervisorii. Adica am vazut gentiane si nu le-am pozat. Am mers degeaba din punctul meu de vedere. Mai departe pe drum apare inca o specie de gentiana. Si dispare la fel de repede. Mrrrrrrrrrrr!

Aaaanyway... ajungem intr-un final la cabana unde minunatii instructori ne dau ordine ca in juma de ora sa fim gata pt pestera. Ok. In 15 minute insa vin prin camera si incep sa se rasteasca la noi ca in 5 minute sa fim jos. Sa-mi stea mancarea-n gat si nimic altceva. La plecare o tipa trebuie sa se certe amarnic cu ei ca s-o lase la buda. No comment.

In pestera avem parte de o alta demonstratie de clasa din partea clubului. In sensul ca pleaca si ne lasa in urma pe mine si inca 3 fete. Si uita sa mai vina dupa noi. Iar cand ii ajungem noi din urma, pe alta parte si le zicem ca au mai ramas 2 persoane, raman foarte uimiti "cum? ca noi stiam ca au venit toti" yeah... cum sa nu-ti placa??? Deja ne sictiriseram, am luat-o singure pe alta cale si am putut in sfarsit sa ne bucuram de o stalagmita, de un perete sculptat frumos, sa facem niste poze, sa admiram. In sfarsit un moment de respiro. Care se continua pe drumul de intoarcere la cabana :) peace... o broscuta... doua broscute... floricele multe, aer mai mult sau mai putin curat, un rau, un vanticel racoros... grijile plecasera de mult la plimbare... quiet... :X lovely... But not for long, nu va panicati. Intoarse la cabana, vedem sala de mese plina ochi si cu o atmosfera de carciuma asa ca ne hotaram sa ne luam cina in camera. Ne suim in pat, intindem un servet si incepem ospatul. Bineinteles ca in acest moment apare Stanica si, cu nelipsitele figuri ne anunta ca "nu avem voie" sa mancam acolo. Of ce fete neascultatoare domne. Ca sa vezi, nici asta nu aveam voie. Satule pana peste cap de ifosele lui, ne hotaram sa ne continuam masa iar apoi mergem sa intampinam niste prieteni care venisera sa stea cu noi p-acolo la o chitara si o vorba buna.

Ei si acum incepe distractia. Ne mai invartim noi p-acolo si in cele din urma ne punem pe cantat. Dupa ce cantam vreo... cred ca nici 10 melodii, apare Stanica si inca unu care incep sa urle la noi ca gata! Stingerea! Toata lumea se pune la somn ACUM, bineinteles, pe un motiv foaaaaaaaaaarte intemeiat si anume... asa vroiau ei! Care mai de care cu mutre si fitze mai mari, incercand sa ne arate noua cine face legea acolo, se dadeau in spectacol, interzicandu-ne sa mai stam sa cantam. Faza la care io cu gagica-mea si cu inca un tip din club ne luam catrafusele si plecam la prietenii astia sub amenintarile violente ale instructorilor cum ca "daca plecam nu ne mai intoarcem". Cu alte cuvinte am platit 50 lei pe un pat care costa 15, ca sa nu-mi dea ei voie sa dorm acolo, doar pt ca am indraznit sa vreau sa ma simt bine. Funny indeed. Dupa ce se termina cantarea si picam de somn ne ducem in camera sa vedem daca au intr-adevar nesimtirea sa nu ne lase sa dormim. Stanica era intins pe jos in fata usii, m-am impiedicat de el cand am intrat dar credeam ca-s niste bagaje asa ca nu m-am sinchisit prea tare. La mine-n pat dormea alt ghid (peste bluza mea curata si peste aparatul foto), asa ca m-am apucat sa cotrobai prin camera, in cautarea unui pat liber, ca sa nu deranjez omul. Negasind, l-am dat jos si am dormit unde-mi era locul, ca sa aud dimineata ca tipul m-a considerat fraiera ca mi-a luat atata timp sa fac asta. Ce sa mai, numai oameni unul si unul.

Dimineata, suparati nevoie mare, fac ditamai taraboiul inainte sa plece. Noi ne hotarasem sa mergem cu prietenii nostri cu masina si tare bine am facut.

A doua zi, unul dintre vizitatorii nostri lasa un comentariu la ei pe forum in care incerca sa le explice decent si finut ca muntele ar trebui sa insemne alte lucruri si nu o armata rigida impusa de niste copii. Raspunsul lui Stanica fu, mai mult sau mai putin, "n-am ce discuta cu tine". Mai scrie si tipa care ne-a invitat, tot nemultumita. Scriu si eu si-mi vars toti nervii, ca-s o doamna ce pizda ma-sii si nu pot sa ma abtin. Mai scrie cineva. Si inca. Si inca. In cele din urma lui Stanica ii cedeaza sistemul nervos si se hotarasc ei sa inchida forumul, ca sa nu mai poata lumea sa scrie chestii nasoale despre clubul lor maret. Si mai mult decat atat, nu numai ca nu mai primesc vizitatori pe forum, sterg si subiectul "impresii" in care erau postate nemultumirile tuturor. Pe principiul adevarul doare asa ca mai bine il stergem. Scandalul se amplifica. Oamenii care inca aveau acces se enerveaza ca li s-au sters comentariile doar pt ca administratorii duceau lipsa de argumente. Si uite asa, una peste alta pleaca unul, pleaca altul, in final ramane doar Stanica in clubul minune, urmand probabil sa mai racoleze tineri de liceu cu care sa se dea rotund de acum incolo.

Deci tineti minte de la mine: NU VA DUCETI CU CLUBUL PATAGON-KOGAION PE MUNTE. IT SUCKS!!!!

ioi...

ce de treaba maica... nu-mi vine sa cred ca n-am apucat sa scriu despre excursie si ratatii de la patagon. curand, curand... sper... sa nu uit.

intre timp eu sunt in vrie, iar ma apuc sa vorbesc singura pe net, lucrarea este probabil destul de varza, n-am invatat, amr 2 sapt, permiteti-mi sa ma crizez. aaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!! asa, gata, acum pot sa dorm linistita... not :((

De ce Ellodya?

Niste prieteni au ras copios cand le-am zis numele noului blog, asa ca ma simt datoare sa explic o data pentru toata lumea ca Elodia este albumul meu preferat de la Lacrimosa, formatia mea preferata. L-am mai aranjat putin si a iesit cum il vedeti. Atata tot. Mi se pare un nume frumos, melodios si care ma duce cu gandul la melodii superbe. Regret ca mizeriile de la stiri l-au transformat in altceva.