Sigh...

Ce face fata inainte de licenta? Pai ce ar face orice fata cu capul pe umeri evident, plange dupa matze!! Azi s-a dus o lupta crancena pentru Tomitza al meu, invingand in cele din urma prietena mea care il luase initial. Iar acum nu mai e al meu... :( E tare greu sa let go. myLord a ramas masca mai devreme cand i-am zis ca ma simt mai singura. Banuiesc ca e cam greu de inteles ce simt acum. Este primul animalutz pe care reusesc sa il salvez, lucru la care am tanjit de cand eram mica si mult prea sub papucul lui The Heartless Shrew ca sa pot face asta. Pentru prima oara am actionat dupa cum stiam eu ca este mai bine, si nu dupa alte principii si interdictii. Pentru prima oara am facut the right thing. Inca nu-mi vine sa cred. N-a fost usor, am alergat mult, mi-am nenorocit odihna cateva zile, am cheltuit bani de care aveam mare nevoie si mi-am aranjat bine de tot factura de mobil de luna asta. Dar in cele din urma uite ca a iesit bine. Un pisic ratacit printre gunoaie acum este curat, deparazitat, satul, in siguranta si iubit de o stapana. Si toate astea pentru ca eu am fost acolo pentru el cand a avut nevoie si l-am luat din mizerie. Este extraordinar sentimentul. Am facut un lucru bun, am salvat o viata, i-am oferit o sansa, un nou inceput!! Si am mai invatat cate ceva despre pisoi in general.

Si m-am mai convins de un lucru. Da, as face asta tot restul vietii. Este singurul lucru pentru care as renunta la mine, la timpul meu, la viata sociala. N-as putea face asta pentru un job banos dar fad. Insa orice pentru animalutze. Trebuie sa vad insa si practic ce e de facut. Din pacate n-am nervi tari de veterinar.