the joy in my life... and some other boring shit

de aproape o saptamana sunt mamica din nou. de data asta am gemeni. sunt doi hamsteri pitici, pe cat de mici pe atat de idendici. i-am botezat bobitza si ghem, asta bineinteles la comun, caci separat cu greu se vede vreo diferenta intre micuti. sunt baietei amandoi deci nu-mi fac probleme ca ar putea aparea si altii, slava cerului. se inteleg foarte bine, dorm mereu impreuna, eventual unul peste celalalt, se rontaie, se curata, se harjonesc :) si nu, nu sunt gay obsedatilor!!

sunt tare mandra de alegerea facuta in ceea ce-i priveste, sunt absolut superbi si cuminti si prietenosi, si distractivi, in caz de plictiseala, te uiti la ei si-ti trece instantaneu. sunt complet indragostita. punem si poza ca asa-i frumos, sa-i vada toata lumea pe copilasi, manca-i-ar mama.


in rest, vad ca ma intreaba lumea de sanatate... nimic nou, ce pot spune... am intrat la master, which is a good thing. o sa am multi colegi destepti, another good thing. (macar colegii... :P) mi s-a stricat tastatura si la fiecare litera "a" eu tastez ctrl-v (mi-am luat un a dintr-un icon de pe desktop) si that kinda sucks. nu de alta dar a-ul este al dracului de frecvent. nu putea sa mi se strice w sau x!!! plus ca trec printr-o perioada cam aiurita so... numai de posturi asa-zis inteligente nu-mi arde. in curand o sa fiu in renovari. camaruta mea va arata cu totul altfel decat in ultimii 12 ani si sunt curioasa ce-o sa iasa. la ce spirit estetic n-am... noroc cu mama si cu gagica-mea. keep in touch.

Bad mood

"Unele valuri te rastoarna. Dar tu trebuie sa iesi la suprafata si sa inoti mai departe. De 7 ori cu capul sub apa, de 8 ori deasupra. Se poate pastra echilibrul pe suprafete dintre cele mai stranii."

Acest citat ma intampina in fiecare zi surazator pe usa de la mine din camera. L-am scris acolo intr-o perioada de maxima incordare in speranta ca va avea vreun efect. A avut... la momentul respectiv. Dar daca luam in considerare faptul ca in momentul respectiv pana si fragmentul cu frica avea efect... si ca aveam 18 anisori... intelegem si de ce. De atunci insa, in clipe gen asta de acum, imi mai indrept atentia catre el implorand linistea si increderea pe care mi-o oferea candva. Nu mai functioneaza. Poate pentru ca nu mai am eu putere sa-l fac sa functioneze. Nu mai cred.

Am un talent incredibil de a ma duce la fund cu viteza luminii. Nu-mi trebuie decat un bobarnac. Daca am cazut, m-am dus... mult... De data asta caderea mi-a inceput treptat. Putin cate putin, azi un pas, maine inca unul, pana cand am ajuns in "the point of no return" si am luat-o la vale. Am fost atata timp mandra de mine ca nu m-am lasat coplesita de anumite ganduri si decizii pe care stiam ca trebuie sa le iau incat chiar credeam ca m-am schimbat. But of course, nu se pune problema. It was only a matter of time. Le-am tinut departe atat cat am putut iar acum au dat navala. Toate. Buluc. Nici macar una n-a ramas de-o parte. Dorm prost si visez urat, ma trezesc indispusa iar din clipa in care deschid ochii le vad acolo zambindu-mi ironic, demonstrandu-mi ca oricat as incerca sa le alung ele imi vor ramane alaturi. Ar trebui sa le fiu recunoscatoare. In singuratatea si linistea asta asurzitoare sunt singurele care-mi tin companie. Sunt singurele care nu ma vor parasi pentru altcineva sau altceva. Singurele care sunt numai ale mele, numai pentru mine. Sunt practic tot ce mai am. Ele si peretii de beton acoperiti cu imagini colorate din locuri parca rupte din vis, care-mi permit printr-o spartura sa vad un colt de cer.

Ii invidiez pe cei fericiti in singuratate. Multa vreme am incercat si eu. Si m-am mintit ca mi-este bine. Am realizat ca nu merge, eu nu sunt asa. Am realizat ca eu singura ajung la balamuc. Eu singura parca traiesc degeaba. Degeaba ma bucur si degeaba plang, degeaba fac vreo prostie sau vreun lucru demn de toata lauda daca nu este nimeni acolo care sa observe. Este ca si cand intreaga mea existenta se dizolva undeva in aerul din jur si pluteste haotic neatingand pe nimeni. Imi dau seama cat sunt de nedreapta cand vorbesc despre asemenea lucruri. Cine citeste ramane cu impresia ca sunt o salbatica traita in pestera care n-a vazut chip de om si n-a simtit atingerea vreunui semen in viata ei. Imi dau seama ca doar circumstantele si firea mea dezechilibrata si slaba ma fac sa ma simt asa in clipa asta. Si mai imi dau seama ca in... curand sper... va trece si voi rade copios pe seama aberatiilor astora, ofticandu-ma la maxim ca nu am valorificat acest timp pentru a face ceva constructiv. Asa cum fac de fiecare data.

Cand ma uit afara ma simt ca intr-o poezie de Bacovia sau o piesa de Anathema. In general vremea asta ma duce cu gandul la o anumita dupa-amiaza in care ascultam "Forever Autumn" si nu eram singura. Iar asta era tot ce conta.

And with the morning sun
A lonely teardrop falls down from my eye
And i die...

In memoriam

Astazi am pierdut un prieten drag, un micut care mi-a fost alaturi la bine si la greu. Poate ca eu ar fi trebuit sa-i fiu mai mult aproape si sa-i acord mai mult timp.

O sa-mi fie dor de Shobbo. Deja am inceput.

Noi manii

Avand in vedere noua mea conditie - o mica, proaspata si draguta depresie - incerc sa-mi ocup timpul cu tot ce se poate (in afara, bineinteles de invatatul pentru admitere). Cum am aflat de curand ca amigdala (aia din cap nu aia din gat :P) este responsabila pentru toate starile nasoale dar ca este inhibata atunci cand creierul se concentreaza asupra unor activitati non-emotionale, am tot incercat intr-un fel sau altul sa o inhib. Asadar in ultima vreme ma ocup cu studierea diverselor chestiute pe site-uri create de BBC. Foarte interesant, o mie de teste, joculete interactive cu human body (la sistemul muscular cica as fi cea mai pregatita, nervosul in schimb ramane marea mea iubire), brain maps and all... sa tot stai pe-aici si sa tot cauti.

Am rezolvat tot felul de teste de personalitate din care reiesea ceea ce banuiam si eu, ca mi-am gresit directia, trebuia sa ma fac psiholog :P. Altele in schimb m-au nimerit la fix - explorer, biologist yessssss :D Cica am creier feminin... mare surpriza... mai ales ca cica prefer fetzele mai masculine in fata celor mai feminine :)) asta da chestie.

Mdeah... ce face plictiseala si amigdala din om :)) in loc sa pun mana sa invat... grea viata... :P

http://www.bbc.co.uk/science/humanbody/

De ce nu iubesc Bucurestiul

Deci gata, i've had it, chiar ma apuc sa scriu despre asta. Era un blog pe undeva cu denumirea asta si m-am gandit sa preiau eufemismul si sa nu folosesc in titlu termeni precum "urasc" sau "detest" pentru ca nu da bine. Or whatever...

Nici nu stiu de unde sa incep...

Pentru ca trebuie sa traversez strada ca sa-mi cumpar un kil de faina, intrucat la magazinul din colt se strange seara o mare ceata de betivi printre care mi-e sila sa trec.

Pentru ca cele 10 minute pe care le fac de la metrou pana acasa sunt cele mai groaznice din fiecare seara. Sau zi. Sau dimineata. Ce-i drept, am ramas eu cu sechele, zona nu e atat de naspa. Nu chiar atat de naspa.

Pentru ca daca merg 10 minute pana la metrou sau pana la Cora se gaseste cel putin un dobitoc care sa comenteze ceva.

Pentru ca e jeg. Pentru ca daca bate vantul ma ustura ochii de praf si nu mai vad nimic. Si tot cand bate vantul este ploaie de pungi cazatoare. De toate marimile si culorile, pe alese. Eu in schimb am bafta de obicei la cele albe mici, putin mai mici decat cele de Cora.

Pentru ca la orice plimbare pe care o fac, cu oricine as fi, am una si aceeasi discutie: "uite cate cosuri sunt si cate gunoaie prin jur" / "uite-l si pe boul ala, arunca hartia aici cand la doi pasi era un mare cos".

Pentru ca trebuie sa merg pana la Piata Muncii ca sa gasesc un veterinar cu adevarat devotat, pasionat si sufletist care sa fie dispus sa-mi trateze hamsterul. Da, stiu ca sunt 10 lei si ca pot sa-mi iau altul oricand. Dar mai stiu ca asta este hamsterul MEU si eu PE EL il vreau si vreau sa-l fac bine.

Pentru ca daca-mi duc hamsterul la medic tot metroul se holbeaza si comenteaza la adresa continutului cutiei mele, intrucat evident ca nimeni nu-si poate vedea de treaba. O sleahta de dobitoci bineinteles isi debitau comentariile stupide in urechea mea si radeau ca prostii ca vai, ia uite ce chestie. O tanti a venit si s-a bagat in sufletul meu ca sa vada. N-a vazut asa ca m-a intrebat ce am in cutie. Oare ea ce-o fi avut in geanta?? Trebuia s-o intreb si eu!

Pentru ca daca merg la doctor sunt tratata ca ultimul vierme. Mi se dau indicatii gresite sau nici nu sunt bagata in seama. Si nu face nici dracu nimic pt problemele mele. Mi-e frica sa ma imbolnavesc in orasul asta. Mori cu zile.

Pentru ca vanzatoarele au aere de printese si niciodata nu isi fac treaba asa cum ar fi normal. Te privesc de sus, ele avand inaltul rang de "vanzatoare" si tu, un nimic, vii si le deranjezi din stat/fumat/barfit/baut cafea/facut unghii de parca ar fi fost la "servici" si tu ai fi fost un client pe care ar trebui sa-l serveasca !!!

Pentru ca serviciile sunt de cacat. Te duci undeva sa rezolvi o problema si doamna care se ocupa tocmai isi reface machiajul. Sau vorbeste cu prietenele la telefon. In timp ce tu stai ca boul in fata ei si o astepti sa termine. Cu alti boi la fel ca tine asezati la coada in spate. First things first! Sa nu subapreciem importanta prietenilor. Ce daca doamna era la munca? Sau dai de un inteligent paznic in club A, care iti spune ca n-ai voie sa intri vinerea pentru ca esti baiat cu parul lung si prin urmare vii numai miercurea. Ca asa zice el, cel paznic, nu ca ar exista o asemenea regula.

Pentru ca traficul este infect, din orice punct de vedere. Mi-e mila de cei care au masini personale. Eu m-as imbolnavi de nervi sa stiu ca pierd atata timp in fiecare zi in trafic. Si oricum nu sunt departe, caci nici cu metroul nu mai e cum era. Acum sta in statii cate 5 minute degeaba. Iar intre statii poate sta chiar si 10!!! INTRE statii. Si da, evident, tot degeaba!

Pentru ca permisele de condus se dau pe spaga. Si chestia asta se vede. In traficul infect mai sunt si soferi infecti care eventual “o taie” pe trotuar. Si te mai si claxoneaza ca tu, imbecil cum esti si mergi pe jos, ii stai in drum.

Pentru ca, pastrand subiectul, nici pe verde nu mai poti trece ca pieton fara sa te claxoneze careva. Pentru ca atunci cand eram operata si prin urmare schioapa de un picior (si nu numai, insa atunci chiar nu puteam merge mai repede) erau sa ma loveasca o gramada de dobitoci pe verde, fara sa dea cel mai mic semn de incetinire.

Pentru ca bucurestenii isi folosesc in mod excesiv claxoanele. Nici macar o fractiune de secunda nu poti intarzia in trafic fara sa fii claxonat. Sa dea dracu sa patesti ceva cu masina si sa nu te poti deplasa ca gata, incepe simfonia. De parca daca suna ca tampitii rezolva problema.

Pentru ca exista tigani care fac legea. Pentru ca daca ma urc in RATB fara bilet, eu primesc amenda, in schimb lor nu le zice nimeni nimic. Pentru ca ma urc in metrou si 2 asemenea indivizi dau cu picioarele si trag ca animalele de usile defecte pana le rup deoarece ei pe acolo vroiau sa coboare. Pentru ca exista campanii care imi spun ca trebuie sa tolerez asemenea comportamente, dar nu exista campanii care sa ii invete sa se spele si sa se poarte civilizat, eventual sa-si ia o slujba si sa nu isi mai trimita plozii la cersit sau la furat. Si pentru ca cei care sunt o exceptie si-si vad de treaba linistiti ca orice om normal sunt atat de rari incat te intrebi daca e chiar adevarat ca exista.

A, da, pentru ca exista la fiecare colt cersetori. Pentru ca toti puradeii de la metrou sunt cate “sase frati” si nu au de mancare. Pentru ca mosul de la Gorjului sta dimineata pe scari cu mana intinsa de aproape ca-ti pune si piedica, iar seara isi consuma castigul la carciuma din piata. Iar baba de la Eroilor a si injurat-o pe mama ca nu i-a dat nimic. Pentru ca exista oameni care pun botul la povestile lor si le dau bani mizeriilor astora. Filantropica mi se pare un film obligatoriu pt orice bucurestean. Asta plus o campanie de aducere la cunostinta a populatiei ca un cersetor castiga mai bine decat (poate chiar) majoritatea dintre noi.

Pentru ca Boul de dedesubt are voie sa deranjeze un bloc intreg la orice ora din zi si din noapte cu manele si scandaluri si nimeni nu face nimic. Ghiciti etnia Boului, dau o batistuta parfumata castigatorului. Pentru ca din cauza minunatei infatisari caracteristice un bloc intreg de masculi tace la toate magariile facute de dansul si trebuie tocmai eu sa dau telefoane la politie sau sa urlu pe aici ca sa inceteze cu galagia. Pentru ca la 12 noaptea nu ma pot odihni la mine in casa.

Pentru ca s-a perpetuat ignoranta si indolenta asta. Nimeni nu ia atitudine la nimic. Cand am fost atacata pe strada si mi se carau pumni in gura oamenii treceau mai departe, facandu-mi politicosi loc sa cad. Fostei invatatoare i s-a facut rau in autobuz si nu s-a uitat nimeni la ea. Cu chiu cu vai o baba in baston a ridicat-o de jos si a ajutat-o sa coboare unde trebuia.

Pentru ca exista cocalari care se baga in seama fara rost. M-am saturat de comentarii inutile si enervante si de atitudinea lor de nefututi. Dupa mine Bucurestiul e un oras de nefututi. Pai daca se extaziaza atata doar ca vad niste sani – si-aia ascunsi dupa o bluza decenta, nicidecum expusi intr-un decolteu nesimtit – sau o fusta, fie ea si lunga pana mai jos de glezne… eu ce sa inteleg din asta? Ca n-au mai vazut saracii. Simt nevoia sa-si faca poze cu fete straine in metrou “ca sa vada lumea ca au gagica”. Jalnic.

Pentru ca m-am saturat sa-mi fie frica. Tot ce imi doresc este sa pot merge pe strada in durerea mea si sa nu-mi mai adreseze nimeni nici un cuvant. Nici macar “ce frumoasa esti!” / “ce draguta esti pisi”. Nu sunt draguta, nu sunt pisi, nu sunt frumoasa si nu te-a intrebat nimeni nimic!! Lasa-ma in puii mei in pace. Nu mai am chef sa ma chinui sa arat neglijent doar pentru a evita replici libidinoase. Vreau sa pot arata bine fara sa-mi tremure chilotii de frica.

Pentru ca exista pitzipoance cu fustele cat o batista care se fatzaie la brat seara prin parc asteptand replicile si comentariile mai sus mentionate. Pentru ca asta stiu ele cel mai bine, asa-i frumos. Pentru ca femeile (majoritatea) sunt curve. Si proaste. Si pentru ca barbatii (majoritatea) sunt nesimtiti. Si prosti.

Pentru ca “fitze” aka “snob” este la moda. Pardon… este fashion. Pentru ca esti judecat dupa ce tzoale si mobile ai si nu dupa ce ai in cap.

Pentru ca exista batrani care au impresia ca daca ai 20 de ani esti fresh, perfect sanatos si in putere, nu obosesti niciodata chiar daca ai un job full time si eventual o facultate si trebuie sa le oferi locul in autobuz, chiar daca nu esti asezat pe unul rezervat. Pentru ca daca nu o faci, te scoala ei de pe scaun bodoganind despre nesimtirea “tineretului din ziua de azi” care nu, in nici un caz n-are cum sa aiba vreo operatie la vreun picior. Sunt atat de siguri de asta incat nici nu se uita sa vada dovada in schimb stiu sa vorbeasca despre prostie. Si nu se duc niciodata sa ridice un tanar de “doi pe doi” care scuipa seminte pe jos si da din picioare energic in ritmul muzicii de la telefonul mobil, intotdeauna se indreapta spre cea mai firava si cuminte fata din respectivul autobuz. Si asta mai ales domnii care apoi ii fac observatie ca este prost crescuta si nu cunoaste codul bunelor maniere. Si pentru ca acesti batrani atat de neajutorati si neputinciosi fac un sprint nemaipomenit cand vine vorba de prins locuri. Te lovesc cu coate, sacose, ce au la indemana, in lupta lor pentru marea victorie: un scaun… pe care vor sta doar 2 statii, deranjand apoi pe toata lumea din nou ca sa ajunga la usa.

Pentru ca m-am saturat de “da-te-n pula mea” si “futu-ti mortii ma-tii” si alte minunatii de gen pe care le aud in fiecare zi pe strada sau prin mijloacele de transport in comun.

Pentru ca exista manele si telefoane mobile cu manele. Pentru ca manelistii n-au aflat ca exista casti. Si pentru ca (din nou, aceeasi situatie) daca se urca in metrou cineva cu manele la telefon nu zice nimeni nimic, in schimb o fata care asculta Metallica este sever apostrofata de vecinii de calatorie (din acelasi metrou).

Pentru ca nu mai pot iesi din casa fara player. Trebuie neaparat sa ascult muzica, asta daca nu vreau sa o ascult pe a lor. Nu pot asculta greierasii seara cand ma intorc acasa, caci mizeriile lor ii acopera.

Pentru ca nu a mai ramas nici un colt de verdeata neatins. Toate parcurile sunt contaminate de prosti care arunca gunoaie numai in spatiile cu iarba si niciodata la cos. Pentru ca Gradina Botanica este aproape in paragina, este ingrijita numai in sectoarele de interes, iar prin spate au napadit balarii ramase nestranse de ani.

Pentru ca nu mai suport sa vad animale bolnave si chinuite pe strazi, neputand face nimic.

Si astea sunt doar un mic rezumat…

Nota: Toate exemplele de mai sus sunt preluate din intamplari personale sau ale unor cunoscuti, cat se poate de reale si neexagerate.

Cretinatati

Sunt caeva chestii care ma seaca lately. Cica la olimpiada din China au avut astia spectacol de artificii facute pe calculator. Iar imbecilii nostri (si nu stiu exact daca numai ai nostri) au tradus asta prin "marea pacaleala". Pai da, normal, este ceva atat de genial incat ne simtim prost sa stim ca noua nu ne-a trecut asa ceva prin cap. Si in al doilea rand nu pouleaza, nu arunca in aer gramezi de praf de pusca, nu incalzeste cu nimic atmomsfera deci nu mai e fun nu?

Apoi mai e chestia cu ursii pe seama carora romanasii nostri s-au distrat atata amar de vreme dandu-le sa manance si lasandu-i sa vina nestingheriti la tomberoane. Iar acum s-au trezit ca astia si-au luat-o in cap si incep sa atace. Valeu ce nenorocire, hai sa-i omoram pe toti ca n-am fost in stare sa facem ceva de la bun inceput ca sa nu se mai ajunga aici. Mdeah...

Si ca sa nu mai spun de cireasa de pe tort. Doamna Jenna Jameson turns out to be un adevarat model demn de urmat de catre toata lumea. Vezi-doamne participa la o campanie PETA anti-breeding si s-a pozat cum stie ea mai bine (goala) pe un poster pe care scrie "Sometimes too much sex can be a bad thing" Yeah, cea mai tare faza. Nu pot exprima cat de twisted mi se pare chestia asta. Bine ca-mi tine morala o curva... aaa... "actrita de filme pentru adulti" acuma. Fix cea mai indreptatita si mai de incredere persoana. Nu stiu cine a fost cu ideea sa o aduca tocmai pe ea in campania asta, de altfel foarte bine intentionata si decenta, de bun simt. Eu una nu m-as lasa convinsa de un om ca asta. Noroc ca am alte prioritati si stiu ca animalele sunt mai importante decat oamenii in situatia asta.

In alta ordine de idei Boul de dedesubt o tine numai in petreceri si mai nou s-a mutat cu tot sistemul fix sub camera mea si isi tine boxele pe geam. Podeaua imi vibreaza, peretii de asemenea. Azi dupa 2 ore de delicatese muzicale autohtone m-am decis furioasa sa sun la politie. Astia sunt atat de eficienti incat pana si-au miscat posteriorul incoace (sectia fiind la 10 minute de mers pe jos) Boul a si plecat de acasa. Si am ramas ca proasta cu unghia infipta in gat ca eram atat de aproape sa il pun p-asta bine cu politia si sa-i bage o amenda.

Bleah.

Ce-am facut in vacanta 1: Delta

De cand ma chinui sa postez povestea cu Delta... mai e putin si se termina vacanta si eu tot n-am scris.

In paranteza fie spus, isi mai aduce aminte cineva de vremurile in care invatatoarea ne intreba dupa fiecare vacanta cum a fost si ce-am facut? Si ca tema pentru acasa era inevitabila compunere cu titlul pe care l-am atribuit acestui entry?

Anyway let's get to the point. Fusei in Delta dupa cum m-am laudat de-atata timp. A fost prima mea intalnire cu aceste meleaguri frumoase si intr-o oarecare masura destul de salbatice si pot spune ca mi-a placut. Am intalnit acolo o vegetatie bogata care se intindea pana pe plaja (tin sa mentionez ca pana acum pe plaja nu vazusem niciodata plante crescute, ci numai cearsafuri, sezlonguri si gunoaie), o mare prietenoasa, lina si nesarata, cu curenti capriciosi care o faceau calda intr-un loc si rece la un pas mai departe. Pasarile caracteristice erau nelipsite. Ne trezeam dimineata pe cantec de egrete si chire de balta. Ma rog, mai mult din cauza saunei care se instala in cort in jur de 6-7 dimineata... dar sa zicem ca ne trezeau pasarelele, ca-i mai poetic :P

Ideea era sa mergem sa observam fauna, in special cea de reptile, dintre care in special viperele care traiesc acolo (Vipera ursinii). Eu eram extaziata, nimeni nu ma scotea din euforia cu care am plecat la drum. Asta pana in clipa in care am cunoscut persoanele cu care urma sa stau o saptamana in locul ala uitat de lume. Imi doream de foarte mult sa-l cunosc pe unul dintre tipii cu care am mers insa in scurt timp mi-a dat peste cap toate ideile pe care mi le facusem despre el. Ce-i drept, citit baiat, stia ce face, facea treaba buna si parea ca stie tot despre tot ce misca, jos palaria. Dar bineinteles, asa cum se intampla mereu cu astia cititi si invatati, toate astea erau pudrate cu un strat gros de tot de autosuficienta si infumurare. Ma simteam privita de undeva de sus de tot, ca si cand as fi fost ultimul vierme, absolutely not worthy. Intr-adevar nu aveam nici macar o firmitura din cunostintele pe care le avea "Boss", cum era supranumit de catre colegi, insa tocmai de-aia am mers acolo, ca sa le capat, in ideea ca aveam de la cine. Aiurea! Omul nu era dispus nici pe departe sa impartaseasca informatiile pe care le avea. Cu oamenii din grup, cu care era prieten destul de bun din cate am inteles, se purta altfel, era amabil si glumet, desi glumele (si nu numai) includeau de fiecare data parti ale aparatului reproducator masculin si alte referiri la mame, dumnezei, etc. Tind sa cred ca era atat de tolerant fata de ei pentru ca astia toti aproape ca-l venerau. Tot ce zicea el era bine, nici nu se punea problema ca vreunul sa-i iasa din cuvant. Nu conta ca poate cineva era de alta parere, nici macar nu se oboseau sa si-o sustina in fata Bossului, daca el nu era de acord. Ii dadeau dreptate numaidecat. Cel mai adanc ingropata in situatia asta era chiar prietena respectivului care juca un fel de rol de sclava. Mereu la picioarele lui si la comanda lui, oricand avea nevoie de ceva ea ii indeplinea ordinele supusa si credincioasa. Vai cat ma scarbeste genul asta de relatii!!! Revenind... Printre ceilalti se numarau: inca un cuplu extraordinar de indiferent fata de mine si colega cu care am mers (pe aici intitulata Lisimachia), astia nici buna-ziua nu dadeau, cel putin tipa parea ca nici nu ne vede; un copilandru de 15 anisori care fuma ca un turc si injura ca la gura cortului; tipa care ne-a invitat; un baiat de 19 ani caruia ii dadeai lejer 30 si din cauza aspectului dar si a comportamentului (nu credeam sa ajung sa spun despre un pusti de 19 ani ca este matur!!!!) el a fost singurul simpatic; si inca o tipa mult prea vorbareata si acaparatoare pt gusturile mele ("fata fata unde te uiti asculta aicea ce-ti spun!!!" - asta dupa 3 ore de trancanit in continuu!! :-| ). Prin urmare situatia parea destul de sumbra la inceput. Si nici pe parcurs nu s-a luminat prea mult din punctul asta de vedere. Mai ne conversam cu copilu (Lisimachia sustine ca-i picasem eu cu tronc si de-aia se baga in seama mereu :)) ca sa vezi, am lipici la pusti abia intrati in liceu, inca nu m-am babit de tot :)) ), cu "fata fata" si cu tanarul om in toata firea. Pe partea asta a fost destul de aiurea pot sa zic.

In schimb ne-am straduit sa ne simtitm cat mai bine si chiar am reusit. Ignoram aspectele neplacute si batjocura Bossului si ne bucuram de ceea ce era in jur, de natura, de toate speciile frumoase pe care le-am vazut, de mare si de nisipul fin si curat.

Am invatat multe in scurta asta expeditie. In primul rand am invatat sa nu mai merg nicaieri cu oameni necunoscuti si sa nu-mi mai cladesc imagini despre persoane pe care nu le cunosc. Ma rog asta sunt convinsa ca o sa uit cu prima ocazie...

Am mai invatat sa fac dush la comun... Cu asta recunosc ca m-am obisnuit extrem de greu si e destul de amuzant cand ma gandesc. Am avut initial un soc cand am vazut ca pentru un camping urias erau doar 2 cabine de dush (una pt barbati si una pt femei) in care erau cate 6 dusuri neseparate intre ele nici macar prin niste perdelute. In prima seara ne-am certat cu lumea pe acolo ca vroiam sa facem singure dush, auzi ce aberatie vroiam si noi!! Pe urma ne-am incumetat sa mergem amandoua, ca macar ne cunosteam si era altceva decat cu straini. La prima incercare de genul asta venisem direct de la plaja si eram in costumele de baie. Dam drumu la apa si intra inca 2!! Noi ne facem verzi-albastre, alea se uita ca la felu' paispe la noi ca ce cautam imbracate la dush... in 2 secunde eram afara plangandu-ne ca n-am apucat sa ne spalam deloc si indreptandu-ne hotarate catre cabinele cu chiuvete care erau individuale. Cand iesim de acolo ne dam seama ca nu merge asa si ca va trebui totusi de a doua zi sa ne obisnuim cu conditiile si sa scapam de inhibitii. Oricum se pare ca eram singurele nebune care aveau pretentia sa se spele in private. Toate celelalte din camping n-aveau nici un stres. Nu-mi pun problema asta pt barbati, aia oricum n-au nici un stres, by default. De acum ne duceam sa ne spalam seara destul de tarziu, cand era cancer afara si lumea era infofolita bine si prin urmare nu mai venea nici dracu la dush. Strategia asta mergea foarte bine, insa noi tot impreuna ne bagam la spalat :)) Deci tot dush la comun se numea ca faceam. In fine... Cam asta cu spalatul. Prin ultimele 2-3 zile am nimerit si alte tipe in cabina si... ne-am conformat. Nu credeam c-o s-o fac si pe asta. Si in orice caz, sper sa nu se mai repete pt ca a fost tare neconfortabil. Si ca sa nu mai spun ca din cauza faptului ca era la comun, usa nu avea incuietoare si in ultima seara au venit buluc peste noi o gramada de obsedati de liceu care banuiesc ca nu mai vazusera muieri in viata lor si trebuia sa aiba la ce sa viseze. Mrrrrrr!

Am invatat multe specii. Am vazut multe dintre ele. Voi enumera doar ce-mi aduc aminte: broasca de lac, brotacei, Pelobates (cea mai draguta broscuta din lume, cand am pozat-o stateam toti in jurul ei si s-a speriat si incepuse sa se ingroape in nisip, cu funduletul), Limnaea viu (melc), broasca testoasa de apa, sarpele de casa, chira de balta, albinarel, starc cenusiu, egrete (mare/mica), berze, sfrancioc rosu, vanturei, codobatura, pelicani, sitari, gainusa de balta, chirighite, pescarusi argintii si razatori, starc de noapte, cormorani, si, nu in ultimul rand, viperele!!! De astea m-am bucurat cel mai mult. Sunt niste fapturi superbe si destul de micute, nu se apropie deloc de dimensiunile pe care le vezi la serpii exotici pe la teve. Biiiiiiiiiiiiutiful!! Am mai vazut si arici destul de multi si haiosi. Pe unul l-am urmarit pe plaja, tot fugea de mine. Cand ma apropiam statea cu spatele la mine si isi ridica tzepisorii. Si am mai vazut si bizam inotand. Cainii erau exagerat de prietenosi. Pe plaja erau niste crustacei mici de tot care se numesc Gamarus si care noaptea sunt fosforescenti.

Am mai invatat ca trebuie sa inveti singur ce vrei si ce-ti place, pt ca nicaieri n-o sa gasesti persoane dispuse sa-ti arate ceva.

Am invatat ca daca mananc pate vegetal cu grisine si ardei 3 zile nu mor de foame. Da, in tot satucul erau 3 magazine care mai erau si inchise in mijlocul zilei, chipurile de cald si nicaieri nu aveau paine, ca se terminase si nu venise vaporul!

Mi-am dat seama ca desi nu am cel mai sanatos mod de viata, se poate si mai rau. Oamenii astia fumau tigara de la tigara, beau in fiecare zi cel putin un energizant si in loc de apa aveau cola.

Mi-am mai dat seama ca desi mai am multe de invatat, sunt mai eco decat multi. Astia aruncau mizerii pe plaja, isi lasau chistoacele pe unde apucau, se purtau oribil cu animalutele. Isi colectau vipere si le tineau cate o zi doua sub pat in saci de panza, pana se hotarau ei sa le faca masuratorile. Iar cu broscutele erau infecti, le injurau ca nu stateau la poza si le aruncau cat colo cand se murdareau de nisip. Toanta aia ignoranta se gandise sa le spele cu cola!!!

Am mai invatat si sa imi iau lucruri de calitate la mine si sa nu ma bazez pe un cort fraier al nu-stiu-cui. Pt ca ploua prin el si se face balta. Si pe urma mori de frig daca dormi in balta. Noroc ca am mai avut bani si am luat o casuta caci altfel nu stiu ce faceam.

Si am mai invatat ca oamenii care sunt considerati ciudati sunt asa pt un motiv. Si ca degeaba imi bat eu capul sa-i inteleg pt ca poate iesi asa ca acum, cand aveam in fata 3 persoane, fiecare cu ale lui si nici pe departe pe aceeasi lungime de unda.

Una peste alta, e de bine, am invatat cate ceva din iesirea asta si ma declar multumita. O sa se numere printre celelalte nebunii amuzante si de tinut minte.

Dor, doare

Ma apucara dracii. Rau de tot. Cum nu m-au mai apucat de foarte mut timp. Credeam ca m-am obisnuit cu starea picioarelor mele. Credeam ca nu ma mai deranjeaza si ca sunt ok. Ajunsesem sa fiu foarte convinsa de faptul ca nu-mi pasa ca nu mai pot merge la munte cum faceam pe vremuri. Ba chiar era mai bine. Ce faceam atunci era aiurea, mergeam cu grupuri care luau muntele drept sport de performanta si nicidecum drept ce inseamna pentru mine. Mi-era si frica prin portiunile cu stancarie si lanturi. Imi suceam picioarele frecvent mai ales pe grohotisuri. Uram grohotisurile. Uram ploile la munte. Si faptul ca ma udam mereu la shoshoni. Prin urmare pana acum 5 minute eram perfect convinsa ca e mai bine asa, sa nu mai pot, macar sa am o scuza.

Am intrat in schimb pe niste siteuri ca sa caut lucruri de facut si de vazut in zona Bran-Moeciu unde voi merge curand. Si dintr-una intr-alta am ajuns pe carpati.org. Si m-a mancat in posterior sa mi bag nasul pe acolo. Jale mare. Cred ca o sa bocesc la noapte. Adica acum. Mi-e dor de muntii mei. Pe care nu-i voi mai vedea asa ca atunci. Mi-e dor de traseele grele (discutabil, ce-i drept) care ma rupeau dar care-mi ofereau atata satisfactie la sfarsit. Mi-e dor de aerul curat de dimineata si de micul dejun luat afara. De frigul noptii. De cantatul la chitara la foc. Mi-aduc aminte o excursie in care eu eram cea care canta la foc. Mult si bine si cu admiratori. Mi-e dor de noptile pierdute uitandu-ma la stele. Si de distractia pe care o aflam in compania unor straini. Mi-e dor de inconstienta cu care plecam haihui cu persoane necunoscute cu care nu aveam nimic in comun in afara de munte. Mi-e dor sa mai intalnesc persoane precum Nea Mircea. Si de cuplul ala pe care l-am cunoscut atunci, in cea mai frumoasa iesire, cu cea mai proasta combinatie de persoane in grup. Ce tocanita de ciuperci geniala a iesit. Si ce plimbare pe lanturi pe ploaie de credeam ca-mi vor putrezi maruntaiele pe acolo. Cate cazaturi am luat si in ce hal de jegosi eram toti 4. Si ce plouata prin geaca extrem de permeabila. Si ce cer superb in seara aia cand ei erau la foc si eu imi plangeam cretinatatea undeva in padure. Un prieten venea periodic sa vada daca sunt bine. Asa cum a promis. Si imi spunea ca sunt norocoasa pentru ca am dupa cine/ce sa plang. Asa sa fie oare? Sa fiu si-n clipa asta norocoasa ca am o fosta pasiune dupa care pot plange? Ce-i drept altii n-apuca sa vada frumusetile alea. Eu macar am gustat putin din ele. Prea putin. Incerc sa ma conving ca alea au fost placerile tineretii, pe cand eram copil tembel si nu stiam multe si n-aveam nici o grija. Pe vremea cand nu cunosteam nici oamenii, nici viata. Acum lucrurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat, eu m-am schimbat. Oare daca as fi fost in continuare in stare de functionare as mai fi mers la munte? As fi apucat sa vad toate locurile alea la care tanjeam atat de mult?

Imi curge in minte o cascada de amintiri de la munte si de la chitari. Oameni care m-au format si reusesc in continuare sa-mi adauge mici retusuri. Oameni frumosi care acum sunt departe. Oameni dragi care au pornit pe drumurile lor, diferite de al meu si care acum sunt departe. Oameni in care mi-am pus toata increderea... si care acum sunt departe, cu ea cu tot. Totul pare atat de indepartat. Candva lucrurile astea imi alcatuiau viata. Acum s-a terminat. Am crescut. Avem alte preocupari si alte probleme. Ne mai vedem din cand in cand. Ocazional cu unii, intentionat cu altii. Dar parca nimic n-a mai ramas din aura aia de magie de atunci.

Nu-mi vine sa cred ca imi regret adolescenta, tocmai eu, adolescentul miop.

Si as vrea sa vii si tu, sa mergem impreuna
Sa impletim acolo a Craiului cununa
Din garofite rosii si din bujori de munte
Din liliac si flori de colt carunte.

Nu si IOR-ul... :((

Ba se pare ca da din pacate. Acum ca stau si ma gandesc mai bine parca auzisem un zvon cum ca vor sa strice si frumusetea aia de parc dar initial nu luasem in seama pentru ca mi s-a parut exagerat. Acum aflu ca nu, nu e deloc exagerat si nu este deloc un zvon, ci este serioasa treaba. Lumea a luat-o razna. In conditiile in care Bucurestiul duce deja lipsa de spatii verzi si este atat de poluat incat i se simte mirosul de departe cand te intorci din alte orase, dobitocii astia fara creier s-au gandit sa mai strice din parcuri. S-au gandit bine. La ce buna atata verdeata? Ce folos sa avem parcuri verzi si frumoase cand putem avea... tam ta naaaaaam: BLOCURI SI MAGAZINE!!!!!!!!!

Nimic nu ma enerveaza mai tare decat egoismul asta infect al fiintei "umane". "Vreau sa-mi fie mie bine si asta este tot ce conteaza". Cam asa suna filosofia de viata a multora, mai ales pe la noi. Ce conteaza ca dupa mine potopul, lasa, noi sa fim sanatosi (asta chiar ca ar fi o treaba). Sa mai construim niste magazine ca n-avem destule. Niciodata nu poti fi prea slaba sau nu poti avea prea multe magazine. Te impiedici la fiecare colt de un nou mall, un "shopping center" sau pur si simplu un butic cu produse la 10 lei?? Nu este de ajuns!!! Trebuie sa mai facem. Trebuie sa cumparam mai mult. Nu avem destule haine. Daca avem destule, cu siguranta sunt demodate, invechite, uzate, tocite, doar le-am purtat de 2 ori, ce naiba!! Prin urmare este ABSOLUT NECESAR sa mai construim magazine. Daca se poate fitzoase si scumpe. Si cu produse cat mai inzorzonate si de prost gust. La partea cu blocurile hai sa zicem ca or avea putina dreptate, deja nu mai are lumea unde sa locuiasca. DAR cred ca puteau gasi si o alta zona pentru constructia de locuinte, nu tocmai in parc. Ideea este ca omul nu stie cand sa se opreasca. Mereu vrea mai mult si mai mult, fara sa se gandeasca la ce lasa in urma si la faptul ca resursele sunt limitate si deja sunt pe rosu.

Duminica asta se organizeaza protest impotriva distrugerii parcului IOR. Cine are timp si doreste este asteptat intre 11 si 12 jumate pe Str Liviu Rebreanu nr 4. In fata fostei baze Spartac. Duceti-va fratilor si sustineti cauza asta ca merita. Si sa ma reprezentati si pe mine, care din diverse probleme de familie nu pot veni. :((

Intoarcerea din pribegie

Am ajuns pe-acasa dupa ceva timp de umblat. Bleah, ce rau imi pare :( Vreau inapoi!!! Poimaine plec din nou, la mare. Sper ca pana atunci sa am timp sa-mi pun povestile pe site.

Do you wanna get rocked??

Vin de la concertul Def Leppard si Whitesnake. De cateva luni astept cu biletul pe birou sa-i vad pe gigantii astia. Cu toate ca pana de curand nu le stiam toate melodiile si nu eram cine stie ce innebunita cu ei.

Acum vreo cateva zile le-am luat discografiile la ascultat, punand pe shuffle la winamp, ca am eu o problema cu lucrurile facute in ordine. Whitesnake n-au avut prea mari succese la urechiusele mele. Tot "Is this love", "Fool for your lovin" si "Here I go again" mi se pareau cele mai tari. In rest cam monotoni. Parerea mea. Def Leppard in schimb mi-au ajuns foarte repede la sufletel si am indragit multe din melodiile lor chiar de la prima ascultare. "Hysteria" a devenit obsesie.

Prin urmare azi am mers foarte incantata la concert, sperand sa cante Def Leppard primii, caci stiam ca dupa un concert o sa fiu praf si n-o sa-mi mai arda si de al doilea. Si asa a si fost spre marea mea bucurie (bucurie ca au cantat ei primii nu ca am fost praf pe urma :P). In deschidere au fost Iris care in ultima vreme nu-mi prea mai inspira... nimic. In afara de mila. Pe Minculescu se vede ca nu-l mai tine. Se si aude din pacate. Parerea mea este ca ar trebui sa cam iasa la pensie. Mai ales ca au auvt atat de des concerte incat lumea in general s-a cam saturat de aceleasi melodii.

Am asistat la vreo juma de ora de pregatiri dupa care a inceput :) Cu "Rocket" daca nu ma insel. Despre concertul lor nu pot spune decat ca a fost extraordinar. Ei au fost dinamici si zambareti si incredibil de hot pentru varstele considerabile. M-am indragostit repede de Vivian Campbell care a stat fix in fata mea aproape tot concertul (sau ma rog, eu am stat in dreptul lui...) si dand impresia ca este foaaarte in elementul lui. Cred si eu, cand esti barbat in puterea varstei si stai pe o scena cu chitara facand tot felul de smecherii, la bustul gol, cu toate gagicile urland in delir... ce-ti mai trebuie? Ehh... Omul mi-a placut tare mult, tot concertul a zambit si a interactionat cu publicul si arata superb. Chiar daca-i de-o seama cu mama.

Dar sa-mi sterg balele si sa revin la subiect. Adica la a-i ridica in slavi pe Def Leppard. Mai ales dupa concertul asta eu am devenit mare fan. Au sunat exceptional, au antrenat publicul, a fost concertul perfect. Nici nu mai gasesc cuvinte ca sa-l descriu mai bine. In plus, ca formatie, mi se pare superb faptul ca au facut tot posibilul sa-l pastreze pe Rick Allen.

A urmat o alta pauza de vreo 50 de minute, pana au aranjat instrumentele pt Whitesnake si pana ne-au crapat noua picioarele si coloanele de tot. Dupa ce au plecat Def, contrar asteptarilor mele, oamenii au inceput sa se imbulzeasca in mod barbar. Am ajuns totusi, in al doilea rand din cauza asta. In primul erau niste cucoane la vreo 40 de ani care nu s-ar fi miscat neam de acolo. Erau extaziate ca urmau sa-l vada pe Coverdale. Sincera sa fiu si eu eram asa putin, ca doar mai alaltaieri salivam pe videoclipul "Is this love". Si nu doar dupa tipa :P Cand si-au facut aparitia insa am ramas profund dezamagita. Stiam eu ca-i vechi videoclipul dar nu ma gandeam ca-i de-o seama cu mine. Si stiam ca ar trebui sa fie mai in varsta omul, dar nici prin cap nu mi-a trecut ca pe scena aia va aparea o mumie in camasa alba, deschisa pan' la brau prin care va fi lasata la vedere o piele batrana si zbarcita. IHhh... inca ma mai urmareste imaginea. Iar asta n-ar fi fost nimic, sunt constienta de faptul ca omul mai si imbatraneste si nu poti sa arati la fel ca acum 22 de ani. DAAAAAR moshuletzul asta indecent a facut tot concertul niste gesturi de ti se intorcea stomacul pe dos. Ma bucuram ca nu era in raza mea si ca nu trebuia sa ma uit la el. Omul cred ca a uitat sa-si mai numere anii si sa se mai uite in oglinda si probabil are impresia ca mai are si mai arata ca la 30 de ani si ca daca isi linge degetele si se freaca la dansa cad femeile in extaz. Plus ca isi tot alegea cate o boxa sau un suport pe care il cotzaia de zor. Si isi punea microfonul (din ala lung) drept prelungire si il tot freca. Geez man. Cred ca nu prea mai poate saracul si incearca si el sa impresioneze in alte moduri. Radea degeaba de mine myLord ca l-am poreclit pe marele Coverdale "moshul ala lbidinos". Sorry man, a fost dezgustator.

Pe langa mosh erau chitaristii, amandoi foarte misto. Doug Aldrich, extremely hotttttt, venise cu o vesta deschisa pe care si-a dat-o jos pe urma. Pacat ca nu aveam vizibilitate la el, statea in capatul opus. Eh... I-a facut myLord niste poze de dragul meu. In fata mea statea Reb Beach si mi-a placut tare mult de el, a fost foarte haios si a facut spectacol frumos. Avea un zambet simpatic. As putea spune ca a fost preferatul meu.

Basistul in schimb m-a scarbit profund. Nu chiar ca moshu da oricum. Un tinerel plin de fitze, pe care de cum l-am vazut l-am poreclit "pitziponcul". Avea suvite blonde si poza cu botul incordat. Se fatzaia pe scena de ziceai ca era shtoarfa, cu aerele aferente si impresia ca este cel mai sexy om in viata. Oribil. Nu era nici pe departe, dar ma rog, lui myLord i-a placut de el. Am facut acum niste research si am aflat ca omul pana acum s-a ocupat de R&B, a cantat cu Aguilera... nush exact ce cauta el la Whitesnake dar ma rog.

Publicul a fost mult mai incantat de Whitesnake din cate am observat. Concertul lor a fost reusit, daca ignori obscenitatile moshului. Vocea il tinea incredibil de bine si era foarte energic. Au cantat melodiile care ma interesau si pt mine a fost ok. In rest nu m-au impresionat nici de data asta prea mult. Nu cred ca o sa ascult prea mult Whitesnake nici de acum inainte. Totusi ma bucur foarte mult ca i-am vazut, show-ul a fost fain si s-a meritat.

Acum ca recitesc postul asta imi dau seama ca pentru ceea ce imi place gasesc foarte putine lucruri de spus, comparativ cu cele multe pe care le gasesc pentru neplaceri. Critic mai cu spor decat laud :))

:((

Tocmai am vazut documentarul "Earthlings" si m-a intors pe dos definitiv. Am reusit sa il urmaresc doar in reprize si ma mir ca am rezistat pana la sfarsit. Esta inuman ce se intampla, avem un mod infect de a ne purta cu ceea ce ne inconjoara si o certitudine neargumentata cum ca ni se cuvine totul. Iar pe langa asta se adauga si nerusinarea cu care ne ascundem dupa degete, afisand ignoranta drept scuza.

Celor care vor sa afle adevarul despre provenienta unora dintre elementele din vietile lor, celor care sustin ca "asta e, mai trebuie sa existe si sacrificii" si mai ales celor care merg pe ideea ca un singur om nu poate face diferenta si prin urmare nu are sens sa te chinui, le recomand acest documentar. Hai sa vedem si partea urata a actiunilor noastre, sa nu o mai incuiem undeva la intuneric in speranta ca nu va iesi la iveala. Poate in felul asta ne trezim la realitate si facem ceva.

Earthlings se poate viziona pe site-ul EcoMagazin in caz ca ar dura prea mult download-ul. Calitatea imaginii e destul de slabuta insa mesajul la fel de clar.

Videoclipul de la Is this love, Whitesnake este waaaaaaay too hot.

Neologisme si noi preocupari... ale altora

Beauty, wellness, shopping, make-up artist, hair stylist, etc... Nu mai stie nimeni sa spuna frumusete sau coafeza. Sunt depasite cuvintele astea atata timp cat in jur ni se invarte o multitudine de neologisme atat de apetisante si de... altfel. Nici nu stii la care sa te uiti mai intai, mai ales cand esti bombardat(a) din toate partile cu ele. Toata lumea le foloseste, asa e trend-ul. Este un must-have al acestei veri. Si al celorlalte care vor veni. Toata lumea trebuie sa atace aceste subiecte si sa rosteasca neologismele pe cat se poate mai des. Sa devina, daca se poate, un fel de sclavi ai lor. Deja pe oriunde te-ai intoarce sa te uiti nu prea mai vezi altceva in afara de tot felul de sfaturi in legatura cu aparentele. Ce sa faci ca sa slabesti - obligatoriu trebuie sa slabesti, cu riscul de a te anemia de tot, nu conteaza, TREBUIE sa slabesti!!! Diete, exercitii, regimuri, operatii estetice... Unde nu ai ce si cat iti trebuie se adauga plastic. Pe dinauntru sau pe dinafara. Avem optiuni din ce in ce mai variate pentru a ne transforma in chestii cat se poate de artificiale. Avem gene false, unghii false, buze false, sani falsi, ochi falsi, mai nou si gambe false. P-asta abia azi am descoperit-o. Ignoranta de mine!!! In curand pe ecrane o sa apara un nou tip de operatie: implant de "patratele". Ce sa te chinui sa ti le faci singur, pe calea clasica? Dureaza mult, te ostenesti degeaba, nu profita nimeni din asta. In schimb poti sa te duci sa arunci mii de euro si in 2 zile ai efectul garantat.

Nu inteleg de unde atata preocupare pentru fizic, de ce toata lumea a devenit maniaca atunci cand vine vorba de aspect. Vorba maica-mii, parca pe vremuri nu erau asa disperati cu totii. Si vorba lu myLord, parca e cineva "acolo sus" care doreste sa ne indobitoceasca si ne ofera tot felul de distractii ca sa nu ne ocupam mintile cu ceva cu adevarat important. Cred ca femeile au fost dintotdeauna obsedate de frumusete si mereu erau capabile de cele mai tampite lucruri pentru a o atinge. Dar pe langa faptul ca acum parca este dusa la extrem preocuparea asta, acum au inceput si barbatii sa intre in joc. A aparut categoria "metrosexual". Aka barbatii care sunt mai pensati, mai epilati, mai manechiurizati decat femeile. Aia care iti spun tie "vai dar mai penseaza-te si tu" (cunoc caz). Brr!!!

Mie mi-ar placea sa existe alte valori care sa conduca lumea si mintile oamenilor. Iar frumusetea sa fie lasata sa vina din interior. Sa inceteze toti superficialii cu uriasele lor probleme si sa-si lase corpurile sa evolueze asa cum este natural si normal sa o faca. Nu incerc sa spun prin asta ca ar trebui sa ne lasam in paragina, sa nu ne ingrijim deloc si sa ajungem la 30 de ani niste fosile. Nicidecum. Sustin cu tarie faptul ca oamenii ar trebui sa faca sport, indiferent de modalitate. Ori ca joci fotbal ori ca mergi la aerobic, ori altceva, ideea este ca miscarea ar trebui sa fie nelipsita din viata noastra, pe cat de des si de mult posibil. (bine macar ca la teorie sunt as :P) In felul asta corpul capata o forma frumoasa, este sanatos si este si antrenat si gata sa fie supus la efort oricand ai avea nevoie de asta. De asemenea mai cred ca n-ar trebui sa ne indopam cu tot felul de chimicale nesanatoase si nici sa mancam pana crapam. Cu toate astea, de la a face sport si a manca pe cat posibil sanatos si pana la a fi obsedat de cele 200 de grame care ti s-au pus de ieri pana azi e cale lunga. Una este sa te preocupe felul in care arati, sa incerci sa fii decent, dragut si ingrijit si cu totul alta este sa devina asta singura preocupare si ratiune care te tine in viata.

Parerea mea este ca deja cand nu mai esti in stare sa te gandesti si la altceva in afara de estetica si sa faci altceva in afara de shopping esti un om pierdut. Pentru ca asta mai implica si faptul ca lasi pe altii sa te conduca. Sa iti impuna ce sa porti, ce e "la moda". Sa iti impuna ce culoare sa ai la par, la geanta, am auzit ca si la masina mai nou. Cat de lipsit de personalitate sa fii ca sa te lasi dus de nas de tampeniile astea?? Chiar trebuie sa vina cineva si sa iti spuna cu ce sa te imbraci si ce sa porti si cat sa slabesti si ce alte retusuri sa mai faci?? De ce? De ce nu te poti multumi cu tine, at your best? Sa incerci sa-ti pui in valoare tot ce ai mai bun si sa fii fericit cu asta? De ce atata plastic? De ce atata fals?

Inteleg operatiile estetice atunci cand chiar este cazul, cand ai suferit un accident si trebuie sa te puna cineva in ordine, cand ai niste defecte din nastere care te transforma intr-un monstrulet. Nu le inteleg insa atunci cand sunt facute de moft. De ce nu spune nimeni ca celulita este ceva natural si ca un procent maaare de femei (si chiar si unii barbati) o au? Sau ma rog, daca se spune, de ce nu ne invata nimeni sa o acceptam ca pe ceva inevitabil? De ce trebuie sa treci prin chinurile iadului ca sa scapi de ceva ce este normal sa ai?

Ihh m-am enervat si nu mai sunt coerenta si fluenta in idei. Se ingramadesc toate. Azi am vazut pe genialul post tv euforia o (alta) porcarie de emisiune in care o shleahta de fufe erau la concurs, pentru un amarat de inel!!! Si probele erau de-a dreptul penibile. Fetele ahem pardon toantele alea fara creier erau masurate cu centimetrul si apoi criticate pentru dimensiuni. Iar o urata le zicea cat trebuie sa slabeasca si ce operatii TREBUIE sa-si faca. Era una chiar misto, ce-i drept nu schiloada, era genul de tipa voluptoasa, cu forme pline si rotunjimi apetisante, insa in nici un caz grasa. Despre ea se vorbea in platou ca este cam prea plinuta. Geez man!! Si dobitoacele alea indurau cacaturile astea in speranta ca vor castiga o bucata de metal de pus pe desht!! Alte probe au inclus o sedita foto la Balea Lac la 0 grade, cu zapada sub piciorusele cu sandale si evident... IN COSTUM DE BAIE!! Toate au spus ca au racit insa deh, baba sufera la frumusete. Shit nu merge. Fufa sufera la averea altuia. Mai bine asa. Ultima proba la care am rezistat sa ma uit fara sa distrug teveu a fost cireasa de pe tort. Fetele noastre trebuia sa faca o defilare intr-o salina, imbracate in lenjerie intima (cu tanga, cu ciorapei cu dantelute, jartiere si alte d-astea porno) in fatza minerilor slinosi carora le curgeau balele acolo. Bleah.

Long story short... urasc faptul ca oamenii se lasa ghidati de niste sabloane care ajung sa le coordoneze vietile. Urasc faptul ca pe posturile noastre tv cel putin la emisiunile pentru muieri sunt difuzate numai cretinatati superficiale (mama zice ca la Oprah ar fi mai interesant. whatever.) Urasc faptul ca si revistele de muieri trateaza aceleasi subiecte. Ca si cand nu ar exista nimic mai interesant pentru o femeie decat cum sa-si mai nenoroceasca trupul si buzunarul si luna asta. Urasc faptul ca exista proaste si prosti care accepta asta. Deja ma repet.

Hic!!!

de cand cu vacanta asta beau cam multa bere... nesanatos de multa. o sa mi se inece si ultimii neuroni de blonda care inca se mai lupta cu singuratatea p-aciu. trist.

ma apucara bocelile din cele mai stupide motive in seara asta. pornind de la zdreantza mea de fusta de un milion jumate care nu mai poate fi purtata dupa numai o spalare si terminand cu nemultumirile pe care le am fata de tot ce misca pe la noi si motivele pentru care vreau sa plec.

tot ce spun acum uita pana maine...

Ce vreau de ziua mea?

ASTAAAAAA!!!!!!!

Nici nu vreau multe, stiu :D Dar oricum mai e juma de an, poate fac prietenii cheta... pe la metrou, pe oriunde apuca, isi doneaza toti salariile integrale pe urmatoarele 6 luni si cine stie... poate chiar se intampla :P

Faculta si povestea ei

Desi am dureri prin tot sistemul osos si abia astept sa ma bag in pat, tin neaparat sa insir aici o multitudine de aberatii pe care probabil nimeni nu le va citi si care in mod sigur nu intereseaza pe nimeni. Dupa cum anuntam de ieri, povestea cu faculta...

Sa incepem cu inceputul. Acum 4 ani eram in plin bac, crizata nevoie mare ca o sa pic la mate, nedumerita in legatura cu facultatea la care urma sa dau si cu "ce viata imi voi crea cu manuta si capsorul meu in vara aia". Eram dupa un ditamai esecul, visul mi se spulberase in fata ochilor (ai mei si ai muuuultor altor persoane care se asteptau probabil sa reusesc sau, dimpotriva, care s-au bucurat foarte ca n-am facut-o), craca de sub picioare se retrasese si am cam cazut in gol. Nesiguranta era in floare. Vazandu-ma trecuta de bac, slava cerului... pardon, deja depasisem faza cu porcariile astea religioase... asa... m-am dus la admitere cu o profunda senzatie ca o sa pic, din nou, ca nu sunt in stare, ca-s altii mai destepti, ca o sa-mi petrec restul vietii ca gunoiera probabil (avand in vedere ecologizarile nici acu nu-s prea departe :P). Cu toate astea am luat vreo 8,5 la examenul ala imputit, facand corect aproape toate grilele de bio (cu doar 2 greseli la genetica) si gresind, evident, jumatate din cele de chimie. Eram printre primii 15. Intre 10 si 15 nu mai stiu exact numarul. Era bine, suprinzator. Chiar am sperat la bursa. Dar n-a venit in anul ala din pacate. Anyway...

Din primul an imi aduc aminte nesfarsitele zile omorate in Voinov, nemuritorul dar descompusul nostru amfiteatru fara ferestre, alergaturile Botanica-Splai intre laboratoare, ordinea incredibila pe care o aveam in cursuri, faptul ca le copiam "pe curat" cand ajungeam acasa. Nu am invatat in timpul anului nici macar atunci. Dar erau cateva materii la care dadeam partiale, lucrari... pentru ele invatam. Si luam 10 in general. A fost anul in care a trebuit sa-mi demonstrez ca pot... orice, numai sa stiu ca pot. Ii petreceam saptamana dupa saptamana mergand la absolut toate orele dar nevorbind cu nimeni. Cu prietenii ieseam prea rar. Aflata in plina depresie, caci ceea ce ma incapatanam prosteste sa consider la vremea aia "love of my life" plecase demult, gaseam in scoala singura preocupare that kept me going. Mai citeam si cate o carte. Si nu vorbeam cu nimeni. Cu mama ma purtam normal, ca si cand as fi fost cea mai fericita persoana din lume. Nu vroiam sa o am si pe ea pe cap sa ma streseze, sa ma intrebe, nu vroiam sa stie ce este in neregula, mai ales pentru ca stiam reactia "cine domne, ALA????? =)) get real!!!!!" A fost o perioada in care chiar ajunsesem sa cred ca am talente actoricesti atat de bine mi-a iesit.

In sesiuni m-am descurcat binisor, avand multi de 10 printre care mai scapam cate un 9 aiurea si un 6-7 la ultimele examene cand deja ma plictiseam. Dupa un an de ne-viata ma alesesem cu statutul de "a doua medie din facultate". Si cam atat. Practica de vara a fost frumoasa, insa in raport cu colegii ma situam in continuare de cealalta parte a zidului. Tin minte ca am invatat multe despre plante, multe specii, caracteristici... care acum bineinteles ca s-au dus din pacate. Mai tin minte o colega tzarancutza care ne trezea dimineata alergand ca disperata pe podeaua din lemn vechi care scartaia ca naiba urland din toti plamanii "sunt cu capu-n noooooooooooooooooooo-oooooori!!!!" Si inca una pe care o sechestrase un coleg nebun in baie. La modul violent si naspa.

In vara de dupa nu tin minte exact ce am facut. Cred ca o Sighi, probabil o Vama...

In anul 2 s-a schimbat povestea la 180 de grade. Primul semestru s-a desfasurat pe un fundal de chiul in masa - mergeam numai la labratoare si asta pt ca nu aveam incotro. Eram in permanenta prin Club A, miercuri de miercuri noaptea la rockoteca, iar in orice alta zi a saptamanii la bere, chiar daca abia faceam ochi dimineata. Cand nu eram in A eram in camin cu "gashca" si pierdeam vremea aiurea, mancam, fumam pasiv (astia toti erau fumatori iar camera incredibil de mica). Noptile stateam cand la o colega - tot cu gashca - cand la astia in camin dormind acolo claie peste gramada - nu ca m-ar fi deranjat, ca eu dormeam cu ala "fain" (...si atat din cate am observat ulterior.) Noroc ca ne-am certat si s-a spart grupul inainte de sesiune. Am putut face din nou fatza onorabil examenelor si a fost ok.

Din practica de anul 2 imi amintesc numai milioanele de tantari pe care i-am ucis, caldura insuportabila, faptul ca din toate camerele numai in a mea nu se schimbasera lenjeriile, vizita la Histria, delfinariul cel depresiv, somnul de la acvariul din Constanta care nici macar nu incapea in acvariu, trebuia sa stea oblic in el :(, colegii innebuniti dupa plaja si discoteci si, cea mai tare parte, vizita la Allah Bair. Acolo a fost singura excursie care mi-a placut. Am gasit o pana de bufnita, o testoasa, am vazut o omida bestiala, vegetatia era interesanta, fluturi albastri peste tot, campuri intregi de flori mov. Mai stiu ca un coleg a gasit in camp un pisoi abandonat si mort de sete pe care l-a luat cu el si l-a ingrijit. O nesimtita venea in fiecare dimineata dupa cafea. Noroc ca eu nu beau si nu lua de la mine. O colega de camera a stat tot timpul numai in chiloti (si atat!!). Citeam o carte cu vampiri. Dusurile erau un cosmar, cu niste perdelute amarate prin care daca te straduiai puteai sa vezi totul. N-am mers niciodata fara insotitoare care sa-mi tina de sase.

Anul 3 a fost cred cel mai greu dar si cel mai banal. Nu s-a intamplat nimic in mod special. Eram toti stresati de micro (si pe buna dreptate) si de imuno. Iar intre timp aveam metodica predarii. Am predat. A fost dragut. Pt 2 ore. Nu vreau sa repet experienta. O fetita de clasa a sasea mi-a cerut id-ul de mess. I l-am dat si inca mai este in lista. Are niste statusuri de-ti vine sa fugi. Fufa mica!!

Anul 4 = cea mai mare bataie de joc. Profi neseriosi, materii oribile. Am terminat cu bine insa, cu medie mai mare decat in anul 1. Culmea. Licenta a fost de 2 lei, profa o scarboasa nenorocita pe care pana acum o ridicam in slavi dar care s-a dovedit a fi cea mai neserioasa dintre toti. 6 luni n-a avut timp sa-mi citeasca lucrarea. Cu 2 zile inainte de predare in schimb, imi trimite o lista de o pagina de modificari. Printre care si "mai adauga un capitol". Si tot frecusul asta pentru 5 minute de prezentare in care nu s-a uitat absolut nimeni la mine si mi-au dat 10 din oficiu. Pe lucrare cu atat mai mult nu s-au uitat. Bleah. Examenul a fost destul de greu iar notele nedrepte in principiu. Tzarancutza cu "capu-n nori", care de altfel nu stie o iota, a luat aceeasi nota ca si mine. S-a facut dreptate totusi in cazul sefei de promotie, care a ajuns asta copiind cu nesimtire de oriunde apuca. Acum n-a mai avut surse. A luat 7. Yey.

Ultima chestie a fost serbarea cu robe, alta mare porcarie dezorganizata si oribila. N-au venit decat 5 profe, ne-au tras tzeapa cu banii, n-au cumparat tot ce trebuia, n-au avut microfon ca sa se auda ce bolboroseau aia acolo, profa de zoologie s-a apucat sa ne tina un fel de curs, citindu-ne chestii (interesante in alt context) despre diverse animale ciudate, am murit de cald cu apa pe masa, esarfele de la robe erau de un galben ingrozitor... Cu toate astea, m-am simtit in mod surprinzator foarte bine, a fost ca ziua mea, m-am bucurat de roba aia imputita si de chipiul care imi tot cadea pe spate. Imi venisera intariri serioase, mama, gagica-mea si myLord erau toti acolo facandu-mi galerie si pozandu-ma in toate pozitiile.

Acum, la sfarsit, pot spune ca nu-mi pare rau ca s-a terminat, ca ma simt mai libera ca oricand. Am invatat multe in anii astia, insa nu neaparat legat de materie. Frumos, urat, oricum a fost, acum astea sunt amintirile mele si mi-s dragi. Am mai depasit o etapa. Simt ca de acum incolo urmeaza ce-i mai frumos. Mi se amplifica speranta ca voi putea face ceva ce o sa-mi placa si ca viata imi va rezerva multe surprize placute. Sunt foarte optimista, pentru prima oara de foaaaaaarte mult timp. De cand eram copil. O sa fie bine. I can feel it. :)

Alandala

Ma simt tare ciudat. De unde eram fericita ca nu mai am imic de facut acum nu mai pirdidesc cu treburile. Nu apuc sa fac nimic din ce-mi propun pt ca, la fel ca de fiecare data, imi propun prea multe pt o singura zi care saraca n-are decat 24 ore. Peste tot unde-mi intorc privirea gasesc cate ceva care ma atrage, pe care TREBUIE sa-l fac. Am o tona de carti de citit. Trebuie sa fac curatenie generala in camera pt ca deja a devenit insuportabila. Am de recuperat caci sunt in urma cu revistele. Le-am cumparat si le-am lasat sa se umple de praf. Si-s grabita si-s grabita... Problema mea vesnica. Le vreau pe toate in acelasi timp.

Ma chinui de ieri sa povestesc cum a fost cu robele, vroiam sa fac blog pe tema facultatii, cu pareri impresii amintiri... Nici asta n-am apucat sa fac. Poate maine.

E prea cald. Pana si Shobbo si-a schimbat pozitia culcusului. In sfarsit doarme in casuta!!! M-am uitat la el adineauri si era intins prin ea. Vara trecuta dormea cu burta-n sus si era tare haios. Nush ce sa-i fac sa ii fie mai bine, sa nu mai moara de cald. Ii pun aer conditionat :P Apropo, citeam in Descopera ca unii construiesc vile pt catei. Cu etaj/fara... dupa preferinte. Pot fi amenajate cu covoare, draperii... orice-ti trece prin cap. Si costa intre 3 000 si 50 000 dolari daca am retinut eu bine. Da, am retinut bine. A, da, si astia vor sa cloneze lupul marsupial. Sau tigrul, naiba sa-l ia ca fiecare ii zice altfel. Sunt curioasa ce-o sa iasa, dar ceva nu-mi prea place la chestia asta.

Mi-am vazut azi verisoara pe pagina web a unei reviste... nush cum se numesc alea... din aia de fufe... in care se vorbeste doar despre machiaje, diete, ingrijirea fanerelor si masculi. Era enumerata printre "fetele trendy" uuuuuu. Nu inteleg rostul acelor reviste. Cat pierzi timpul citind porcariile alea mai bine pui mana pe o carte sau macar pe ceva informativ.

Did I mention caldura?? Hai s-o mai fac, just in case. MOR DE CALD!!!

What else?

Am redescoperit EcoMagazin. Dragut site. Me like.

Am vazut subiectele care se vor da la admitere la master. Mi-au facut rotitele scurt circuit si ochii mi-au ajuns ca de broasca. E cam nasol (iubita...)

Am iesit azi cu gagica-mea la o bere si iar ne-a intrebat unu daca suntem surori. Nu semanam absolut deloc so wtf???

E 3. Ma culc.

Nice year

Pana acum, anul 2008 s-a dovedit neasteptat de bun. Ptiu sa nu-l deochi. Am realizat destule lucruri bune, incat sa-l pot enumera fara nici o retinere printre cei mai buni.

Avem cam asa:

1. Am terminat facultatea. Cu 9,5 la licenta :D
2. Genunchiul operat s-a recuperat destul de binisor.
3. Am fost la munte de 2 ori. Pantofareala ce-i drept, insa probabil n-am cum sa mai visez la ce faceam in tinerete.
4. M-am facut vegetariana. De 6 luni mananc numai buruieni si branzeturi. Atatea branzeturi incat nu prea mai vreau sa le vad in fata ochilor, dar e bine, merge treaba si sunt foarte mandra de mine.
5. Am participat la 2 actiuni de ecologizare (Botanica si Baneasa). Puteau fi si mai multe, insa avand in vedere faptul ca sunt primele intentii de gen, zic ca-i bine.
6. Am ales impreuna cu myLord un catel pe care-l sponsorizam la adapostul Daisy Hope. Nu-l putem lua acasa, asa ca macar ii platim sederea la adapost si-l mai vizitam din cand in cand, ducandu-i biscuitei. Zicem noi ca un banut nu strica, oricat de mic ar fi, iar putina atentie este intotdeauna binevenita pentru bietii catei.
7. Am salvat un pisic!!!! De asta sunt cea mai mandra si ma bucura cel mai mult. Am salvat o viata desi am stiut si mi s-a dovedit ca nu-i usor.
   
8. Am reusit sa am grija de o planta. Intotdeauna am zis ca in ziua in care voi fi in stare sa ingrijesc o planta voi putea spune ca-s matura si responsabila. Niciodata n-am putut sa fac asta pana acum. Uitam sa le ud si mureau de sete saracele. Acum am un bambus de toata frumusetea. Mai am si un cactus care insa arata cam dubios si nush ce-i cu el.
9. Am fost la concert la Haggard.
   
10. Am mai fost si la Anathema.
11. O sa mai merg la Lacrimosa pt a doua oara.
12. O sa vad Maiden, cine visa la asta???
    
13. Pana atunci, Def Leppard si Whitesnake.
14. M-am ingrasat destul de mult cat sa nu mai par scobitoare, ca vara trecuta, dar destul de putin cat sa nu par balena. Oamenii zic ca-i bine asa. Io as mai da jos putin. Io-s obsedata, stiu.
15. Am decis sa renunt la negru. Am deja foarte multe zile de cand n-am mai purtat negru. Cred ca vreo 2 sapt. Oau.
16. Ar mai fi ceva da asta nu-i oficiala. O anunt cand o vad negru pe alb.
17. Cu myLord ma inteleg mai bine decat in toata relatia la un loc. (SA NU FIE DE DEOCHI!!!!)

Nu mai stiu... oricum, pt 6 luni este mai mult decat suficient. Eu sunt foarte multumita pana acum. Sa speram ca nu i se urca la cap dragutului 2008 si ca si cealalta jumatate va fi la fel de imbucuratoare.

Yesssssssssssssssss!!!!!!!!!!!!!

Gata domne, sunt licentziata!!! :D Nu-mi vine sa cred ca acum nu mai am nimic de facut. E o senzatie tare ciudata pe care o aveam dupa fiecare sesune. Now what? Now nothing. Acum am tot timpul din lume sa-mi vad filmele, sa-mi citesc cartile, sa ies afara, sa merg in locuri, sa invat sa pozez sau alte chestii... Oau :D

Oricum, in clipa asta nu-mi trece nimic prin cap. Sunt mult prea varza de obosita ca sa ma mai pot concentra. Cred ca si un film ar fi prea mult :)) Ehhhhhhhhhh viata tata!!

Si ca sa ma si laud, ca nu-mi mai incap in piele de fericire, am 9,50 :D

Ps: Dammit, n-am motive sa-i sparg boxele aluia de dedesubt :-< ce pacat... :P

the final countdown

in 9 ore dau licenta. . . . . . . si sper s-o si iau. . . . . . . silence. . . . . . .

Let's kill them all!!!!!

Da, deci mai sunt 2 zile... DOUA ZILE!!!!!!!! Si evident ca boul de dedesubt are grija ca nici acum, in al doispe-lea ceas sa nu pot invata. M-a delectat toata ziua cu kkturile lui muzicale la maxim, iar acum a adaugat cireasa pe tort, cu efect garantat de regurgitari instantanee... nelipsitele manele!!! Deci daca nu iau licentza ma duc si-i sparg fatza. Sau boxele. Sau si boxele si fatza. Mrrrrrrrr!!!!!!!

Yey!!!!!

In sfarsit a venit ziua mult asteptata! Mi-am vazut si eu lucrarica printata si indosariata!! :D Si culmea, e destul de stufoasa. Pe calc parea neinteresanta, nici chiar atat de mare, cam varza... Dar acum cand am vazut cata e mi-a mai venit inima la loc. Am facut si prezentarea, maine gata, le predau. Joooooy!!!! Abia astept sa scap si cu examenul sa termin si cu sustinerea si sa pot sa ma odihnesc, sa citesc, sa ma plimb si sa ma bucur de vara. Si sa incep sa ma gandesc serios ce o sa fac cu viata mea.

Mi-e dor de Tomitza. Dar m-am mai linistit, ca il stiu in siguranta. Acum pot sa ma ocup de restul.

Sigh...

Ce face fata inainte de licenta? Pai ce ar face orice fata cu capul pe umeri evident, plange dupa matze!! Azi s-a dus o lupta crancena pentru Tomitza al meu, invingand in cele din urma prietena mea care il luase initial. Iar acum nu mai e al meu... :( E tare greu sa let go. myLord a ramas masca mai devreme cand i-am zis ca ma simt mai singura. Banuiesc ca e cam greu de inteles ce simt acum. Este primul animalutz pe care reusesc sa il salvez, lucru la care am tanjit de cand eram mica si mult prea sub papucul lui The Heartless Shrew ca sa pot face asta. Pentru prima oara am actionat dupa cum stiam eu ca este mai bine, si nu dupa alte principii si interdictii. Pentru prima oara am facut the right thing. Inca nu-mi vine sa cred. N-a fost usor, am alergat mult, mi-am nenorocit odihna cateva zile, am cheltuit bani de care aveam mare nevoie si mi-am aranjat bine de tot factura de mobil de luna asta. Dar in cele din urma uite ca a iesit bine. Un pisic ratacit printre gunoaie acum este curat, deparazitat, satul, in siguranta si iubit de o stapana. Si toate astea pentru ca eu am fost acolo pentru el cand a avut nevoie si l-am luat din mizerie. Este extraordinar sentimentul. Am facut un lucru bun, am salvat o viata, i-am oferit o sansa, un nou inceput!! Si am mai invatat cate ceva despre pisoi in general.

Si m-am mai convins de un lucru. Da, as face asta tot restul vietii. Este singurul lucru pentru care as renunta la mine, la timpul meu, la viata sociala. N-as putea face asta pentru un job banos dar fad. Insa orice pentru animalutze. Trebuie sa vad insa si practic ce e de facut. Din pacate n-am nervi tari de veterinar.

Continuarea povestii lui Tomi

Dupa ce in seara cu pricina l-am lasat prin gradina cu ceilalti pisoi din zona, a doua zi de dimineata l-am auzit din baie cum tipa ca din gura de sarpe. Era in pom. La propriu. Din nou... Doar ca de data asta era atat de sus incat nu ajungea nimeni sa-l ia de acolo. A venit in cele din urma un nene amabil cu o scara si l-a dat jos. Doamna care crestea vreo 10 matze acolo a tipat la mine foarte ofticata sa-l iau si sa-l duc de acolo ca ala nu-i pisoiul ei si nu o intereseaza... :-| No comment. Iubesti animalele si cresti veo 10 pisici pe langa bloc da nu mai ai loc pentru inca una si chiar o arunci de acolo... Pt mine e un mister total.

In fine, l-am luat si l-am adus din nou la mine caci eram singura acasa si avea nevoie saracul de putina liniste. I-am dat sa mai lipaie niste laptic si, din pacate a trebuit sa plec la facultate (unde, bineinteles am mers degeaba ca vaca aia de profa nici acum nu s-a uitat pe lucrare ca doar mai e timp... da asta-i alta poveste) asa ca l-am lasat in cutiuta lui, in baie, plangand de mama focului ca am plecat de langa el. Cand m-am intors statea cuminte pe carpitzele lui. A mancat si niste crantzanele a mai baut laptic, a primit si niste atentie si s-a calmat pisicul. I-am facut si baitza sa mai spal praful si microbii de pe el, in speranta ca va mai scapa si de "vizitatorii negri", speranta care insa s-a spulberat foarte repede. A fost tare haios totusi, cand i-am picurat putina apa pe el mai sa se arunce pe geam. Mi-a infipt o gheara in sold si a fugit ca bezmeticul. Pe urma cand l-am samponit bine (cu garnier nu asa orshcum...) deja se enervase, era ud si zbarlit si stresat, gherutzele ii alunecau prin cada si nu putea sa scape... galagia cat casa... of of... Pana la urma am reusit sa-l si clatesc, l-am sters bine cu prosopul si pe urma l-am uscat cu feonul, culmea, a stat cuminte la asta. Blanita i s-a facut moale (era 2 in 1 sampon cu balsam) si pufoasa si curata :X

Am stat langa el pe urma cat s-a mai jumulit si pe urma a inceput sa motzaie. Am adormit amandoi, el in cutiuta si eu langa el, pe wc si cu capu pe chiuveta. L-am lasat apoi singur si am mai strans prin casa. I-am gasit stapana, o prietena buna de-a mea. Si a trebuit sa-l duc :(( Cat mai faceam curat prin baie statea numai pe piciorul meu, se juca cu degetele, cu pantalonii... Sa mor de drag... Pe urma parca nu vroia sa plece, se bagase dupa masina de spalat si a mai tras un pui de somn.

Cu chiu cu vai, in cele din urma a trebuit sa-l duc. L-am pus in geanta si hai. In metrou speriat nevoie mare. Pana cand a adormit. Am ajuns si la stapana, i-a cumparat nisip si tavita si mancare, i-am dat cu solutia de purici adusa de mine, au inceput aia sa dea coltul, a mirosit bine toata bucataria acolo si a adormit bustean pe un papuc moale. Iar eu am plecat, sperand ca fetele il vor iubi si ca se vor descurca cu el. Sigh... deja mi-e dor...

Povestea lui Tomi

Tomi este un pisic extraordinar, cat un pantof de mic. L-am pescuit azi dintr-o groapa cu gunoi, i-am dat sa infulece niste iaurt (caci parizer nu i-a poftit inimioara), dupa care s-a bagat frumusel intr-un fel de canal din care cu greu l-a mai recuperat myLord. Important e ca l-a recuperat caci sincer mi-era cam frica sa nu putrezeasca acolo printre gunoaie in descompunere si alte mizerii.

Nu stiu cata incredere a avut el in mine la momentul respectiv. Era atat de speriat saracul, miorlaia si tremura de ti se rupea sufletul. Cert este ca a stat cuminte mare parte din drum si in tramvai chiar se linistise si incepuse sa toarca. Pe drum toata lumea il admira. Cred si eu, cu fatzuca aia expresiva, cum sa nu-l iubesti instantaneu??? Dar bineinteles ca The Heartless Shrew (aka mama) s-a uitat urat la el din prima clipa. Sa dispara imediat din casa ei!!!! Ce daca e mic si speriat si singur si cine stie ce-o fi patit la viata lui... e mai important sa ai curat in casa decat sa faci un bine unui suflet macar pentru un scurt timp. Nici n-a vrut sa auda cand i-am propus sa-l tinem pana se pune pe picioare, sa-l duc la un doctor, sa-l curat si sa prinda puteri si incredere in sine si sa-l lasam pe urma in gradina cu celelalte pisici. A ramas doar vreo ora, cat i-am mai dat niste lapte si m-am jucat cu el. A si dormit putin saracul, cine stie cand facuse asta ultima oara...

Iar apoi i-am pus un culcus si o tavita cu lapte in spatele blocului si am sperat sa-i fie mai bine decat intre gunoaie, sa nu se ciondaneasca cu ceilalti pisici sau cu cainii si, mai ales, sa nu se trezeasca vreun dashtept sa-i faca vreo magarie. L-am mai vizitat si parea in regula. A baut tot laptele si se tot zbantzuia p-acolo. Ultima oara l-am vazut acum vreo juma de ora. Alerga de nebun dupa frunze, iarba, pietre, degetele mele... se cocotza prea sus in copaci si apoi se chinuia ca prostanacul sa se dea jos... In mare zic eu ca incepe sa se simta mai bine. Nu mai plange atat de mult, mananca si exploreaza.

Daca e vreun doritor, mi-ar placea sa-l stiu in siguranta, intr-un camin iubitor. Contact me. El este un scump, distractie garantata daca-i oferiti o biluta sau altceva cu care sa se joace si sunt convinsa ca va fi recunoscator. De mine nu-i venea sa se dezlipeasca dupa doar cateva ore. Si nici mie de el. Daca va continua cu aceeasi vointa si incredere, sunt convinsa ca va reusi sa se descurce chiar si pe-afara. Ideea de baza pe ziua de azi: I looooove Tomi :X

Later edit: Deci I really love Tomi. Altfel de ce-as orbecai la unspe jumate noaptea pe-afara sa-l dau pe stimabil jos din copac si sa ma cert cu vecinii???

Ps: INCREDIBIL!!!!!!! Dobitocul de dedesubt de vreo cinspe minute nu mai pune manele!!!!!!!! Acum canta Lambada!!!!! OAAAAAAAAU!! M-ai ca-mi vine sa merg si eu la party :)))

... nici de azi (stressss partea a doua)

dupa cum preconizam, azi iar am frecat duda. la 10 jumate eram chiauna si vai de capul meu, insa cu lichidarea in dinti in fatza secretariatului, asa cum planuisem. stai, ca pan' la 11 se deconteaza abonamente si nu poate doamna secretara saraca... nu era nimeni cu abonamente cand am ajuns da ma rog... daca nu se poate nu se poate... stam pan la unspe atunci... la 11 fix intram. cel mai al dracu prof din faculta venise sa treaca notele si avea neaparat nevoie de secretara langa el, nush ce sa-i faca, probabil sa-l tina de mana in timp ce scria. macar de era vreo bunaciune de secretara, sa fi zis ca deh... oameni suntem. jumatate de ora, pe ceas! si stam si stam... vine alta profa sa treaca note. suna telefonul. "da mama, cum te mai simti? esti bine? da, multumesc. si ea e bine da. bine hai ca ma asteapta studentii" noooooo doar de 45 de minute... fiti serioasa doamna secretara, pentru atata lucru sa ne suparam? vine o tanti cu bijuuri. vaaaai, ce dragut, sa-i iau lu fi-mea bratara de picior. ia uitati fetelor va place? pai da, ca ea asa poarta. vai si ce ceas dragut, ia sa-l probez!!! haideti nu va suparati pe mine (ca stati de o ora aici in picioare ca imbecilii in timp ce eu fac shopping si fumez) ca de cinspe ani imi doresc si eu un ceas d-asta. cum doamna?? vai dar sa-l purtati sanatoasa, ce bine va vine, lasati ca nu-i bai, noi stam ca doar de-aia suntem studenti...

si deci am stat mai bine de o ora in picioare la secretariat, ca sa las 2 foi si 2 poze. urate poze. alta poveste cu alta proasta. dar intr-un final cica m-am inscris la licenta. iei.

daca tot sunt "in zona" hai sa dau un telefon la myLord sa vad daca-i la birou. este!!! hai sa-l vad putin ca-i aproape. 10 minute si plec. aiurea. se face 2. merg la abonamente si pe urma direct acasa. 3, ajung acasa, fac dush, vine mama, strang dezastrul pe care l-am lasat dupa mine de dimineata, mananc, beau un nes... gata! 5 MA APUC!!!! eterna privire patrunzatoare ce patrunde insa intotdeauna doar dincolo de foi. ca sa surprinda dedesubturile, doar nu ne limitam la cuvintele pe care le vedem acolo, trebuie sa fie ceva mai mult in spatele lor. evident. mi se serveste o cutie mare de inghetata. nu poti sa refuzi asa ceva. stau si o devorez incetisor. nu mai, e clar ca nu merge invatatul, hai macar sa-mi fac prezentarea. scriu ce scriu, ma plictisesc. mess. mult si funny, ca sa ma relaxez dupa tot stresul bineinteles. la ora zece jumate ma loveste o pofta nebuna de cartofi prajiti asa ca ma apuc de curatat, de prajit de ornat cu cascaval ras pe deasupra si niste ketchup picant... aaaaah bestial. alt mess. n-am terminat prezentarea. si maine mai e o zi. si poimaine. mai sunt chiar vreo 9. valeu ce de timp!!!!

later edit: am mai lucrat la prezentare. este de departe cea mai urata si mai proasta prezentare pe care am vazut-o si facut-o vreodata. :(( saaaad :((

stresssss... random... aaaaa!!!

n-am stare. deloc. nu-s capabila decat cel mult sa ma uit la poze aberante pe net si sa rad de stupizenia care exista in lume sau, eventual sa ies la o gura de aer... asta daca o mai fi si asa ceva printre toate gazele de esapament si fumurile de tigara care te invaluie la orice colt. moment in care incep sa ma stresez si mai rau. ca ma plimb si nu-s in casa unde ar trebui sa-mi putrezeasca hoitul pana pe 23.

profa nu s-a obosit din ianuarie si pana acum sa se uite pe lucrare. oh joy, las ca mai e timp, in cat suntem? 13? aaaaa... lejeeeeeeer... pana pe 18 are tot timpul. doar vine weekendul acuma... alta mancare de peste. poate luni o sa se uite... poate marti o printez... poate miercuri mi-o indosariaza si mie cineva, ca probabil o sa fie prea tarziu pt coperti... poate anu asta termin si eu facultatea... poate... sau poate ca nu. aceasta varianta ma infurie.

dupa cum ziceam mai sus, nu mai am stare sa invat. intorc foile alea de pe o parte pe alta si ma uit prin ele cu foarte mult spor. si-mi pierd vremea "angro" la modul asta. un fel de "ce frumos, ia uite cat de bine a structurat fata asta cursu... al meu e mai varza... ia uite ce frumos e afara... cer albastru... da cred ca-i cam cald. hai sa-mi mai fac un ceai. acum stai sa beau ceaiul. vai, abia astept sa termin tampenia asta de examen ca ma stresez prea mult. ia uite ce de carti am de citit... interesant, abia astept sa le devorez. pe toate, una dupa alta. si aia... am primit-o cadou. cred ca o sa-mi placa... parca mai avea si mama cateva... daaa... of, daca n-ar fi materiile astea de tocit, ca ia uite ce de timp imi mananca. sa-mi mai fac un senvis. iar au pus astia manele sa-i auda si din alta galaxie. mrrrrr. scandal!!! hai sa verific mailu ca si-asa nu pot sa invat. n-am mesaje noi. normal, l-am mai verificat acum 2 ore. bloguri. n-a scris nimeni nimic, come oooon. e 5, vine mama. stau si io cu femeia sa manance doar ce naiba... se face 6. uite si tu cat am stat in casa, toata ziulica. scoatem putin nasul la aer ca nu se poate. plimbarica. se face 9. dush. se face 10. mess cu gagica-mea si cine-o mai pica... se face 11, 12, 1... ce sa mai invat la ora asta, mor de somn. da de maine ma apuc serios. pe bune, ca nu se mai poate"

iar printre picaturi ma crizez. cand ajung sa vad ca s-a facut 1 (unu) noaptea si eu mi-am pierdut inca o zi cu tampenii ma crizez. abia atunci constientizez ca nu mai am timp. crize. crize. crize. somn... de maine...

si maine imi voi pune ceasul sa sune mai devreme. voi apasa frenetic pe snooze de nenumarate ori. in cele din urma voi sari ca arsa din pat ca la 10 juma tre sa fiu la fac cu lichidarea in brate. alergatura mare, botanica, splai, biblioteci... secretariat... facut abonament la metrou (aka stat la coada muuuuult) ajuns acasa vai de capul meu... pauza ca sa-mi revin... deci probabil nici de maine...

shobbo isi tot face de lucru. am fost rea cu el, nu l-am prea mai bagat in seama. sper sa ma ierte, in cazul in care stie macar cine sunt.

mi-e dor de toate traznaile de demult pe care am incetat sa le fac. si care ar fi, ma rog...? oricare, vreau sa plec, vreau vara aia la care am visat de 5 ani. un feeling imi spune ca va fi. ratiunea imi ordona insa sa-mi bag mintile-n cap ca n-am nici o sansa.

genunchiul drept anunta o ploaie.

Patagon si excursia

WARNING: NU VA DUCETI CU CLUBUL PATAGON-KOGAION PE MUNTE.

Profit de ziua asta mohorata in care nu pot sa zac (a se citi "invat") si eu linistita fara sa aud scarboseniile de "muzici" din vecini, si de burtile-mi spintecate de dureri, pentru a scrie in sfarsit post-ul despre celebra excursie cu cel care si-a castigat in no time titlul de "cel mai varza club montan". Dupa cum zice si titlul, pe numele lui, Patagon.

Ma intreaba saptamana trecuta o prietena daca nu merg la munte in weekend cu ea si clubul montan in care este inscrisa. Tura usurica, asa ca dupa posibilitatile mele de babaciune, draguta, cu vizitat pestera, cu vazut in sfarsit babele si sfinxul si cabana Padina... Evident ca nu-mi trebuie mult sa zic da. Mi-o iau si pe "gagica-mea" de-o mana, imi las licenta in plata domnului si... hai la munte.

In gara facem cunostinta cu unul dintre "instructori" un tinerel antipatic si cu nasul pe sus pe care ea la prima vedere indrazneste sa-l considere ok (a se retine: Stanica). Ma gandesc ca "las' ca vezi tu" si pornesc linistita spre tren. Pe drum stam cu tipa care ne-a chemat si cu un prieten de-al ei, super simpatici amandoi, ne simtim de minune si suntem super happy ca am facut o alegere excelenta sa venim. Yey. Starea asta de bine a mai durat putin, pana am ajuns in Busteni si au inceput instructorii sa faca militarie. "Monoom!!!!!!" a fost expresia zilei. Sincera sa fiu habar nu aveam ce inseamna asta (in afara de ceva nedefinit pe la mate) asa ca, daca mai exista si alti necunoscatori, monom inseamna sir indian. Mai precis un sir indian de vreo 24 de oameni in cazul nostru. 24 de oameni care trebuia neaparat sa tremure la vederea a 2 tzanci de 20 de anisori care zbierau la ei ca au facut un pas in afara monomului. Gee. Mie una nu mi-au vazut piciorusele excursie mai stresanta decat asta. Musai sa mergi singur cuc pe drum, sa nu te apropii de al' din fata sa-i spui ceva ca sa mai destinzi putin atmosfera pt ca vai mie! stricai monomul! In fine, ne uitam noi mai pe sub sprancene asa, dar ne conformam situatiei ca deh, oamenii ne-au primit in grupul lor asa ca n-ar trebui sa comentam. Eu incep sa sar in sus de bucurie cand in drum intalnim cateva gentiane frumoase foc, insa imi trece repede pt ca nici 5 secunde nu puteam strica porcaria aia de monom, ca sa facem o poza. Deja imi cam clocoteau nervisorii. Adica am vazut gentiane si nu le-am pozat. Am mers degeaba din punctul meu de vedere. Mai departe pe drum apare inca o specie de gentiana. Si dispare la fel de repede. Mrrrrrrrrrrr!

Aaaanyway... ajungem intr-un final la cabana unde minunatii instructori ne dau ordine ca in juma de ora sa fim gata pt pestera. Ok. In 15 minute insa vin prin camera si incep sa se rasteasca la noi ca in 5 minute sa fim jos. Sa-mi stea mancarea-n gat si nimic altceva. La plecare o tipa trebuie sa se certe amarnic cu ei ca s-o lase la buda. No comment.

In pestera avem parte de o alta demonstratie de clasa din partea clubului. In sensul ca pleaca si ne lasa in urma pe mine si inca 3 fete. Si uita sa mai vina dupa noi. Iar cand ii ajungem noi din urma, pe alta parte si le zicem ca au mai ramas 2 persoane, raman foarte uimiti "cum? ca noi stiam ca au venit toti" yeah... cum sa nu-ti placa??? Deja ne sictiriseram, am luat-o singure pe alta cale si am putut in sfarsit sa ne bucuram de o stalagmita, de un perete sculptat frumos, sa facem niste poze, sa admiram. In sfarsit un moment de respiro. Care se continua pe drumul de intoarcere la cabana :) peace... o broscuta... doua broscute... floricele multe, aer mai mult sau mai putin curat, un rau, un vanticel racoros... grijile plecasera de mult la plimbare... quiet... :X lovely... But not for long, nu va panicati. Intoarse la cabana, vedem sala de mese plina ochi si cu o atmosfera de carciuma asa ca ne hotaram sa ne luam cina in camera. Ne suim in pat, intindem un servet si incepem ospatul. Bineinteles ca in acest moment apare Stanica si, cu nelipsitele figuri ne anunta ca "nu avem voie" sa mancam acolo. Of ce fete neascultatoare domne. Ca sa vezi, nici asta nu aveam voie. Satule pana peste cap de ifosele lui, ne hotaram sa ne continuam masa iar apoi mergem sa intampinam niste prieteni care venisera sa stea cu noi p-acolo la o chitara si o vorba buna.

Ei si acum incepe distractia. Ne mai invartim noi p-acolo si in cele din urma ne punem pe cantat. Dupa ce cantam vreo... cred ca nici 10 melodii, apare Stanica si inca unu care incep sa urle la noi ca gata! Stingerea! Toata lumea se pune la somn ACUM, bineinteles, pe un motiv foaaaaaaaaaarte intemeiat si anume... asa vroiau ei! Care mai de care cu mutre si fitze mai mari, incercand sa ne arate noua cine face legea acolo, se dadeau in spectacol, interzicandu-ne sa mai stam sa cantam. Faza la care io cu gagica-mea si cu inca un tip din club ne luam catrafusele si plecam la prietenii astia sub amenintarile violente ale instructorilor cum ca "daca plecam nu ne mai intoarcem". Cu alte cuvinte am platit 50 lei pe un pat care costa 15, ca sa nu-mi dea ei voie sa dorm acolo, doar pt ca am indraznit sa vreau sa ma simt bine. Funny indeed. Dupa ce se termina cantarea si picam de somn ne ducem in camera sa vedem daca au intr-adevar nesimtirea sa nu ne lase sa dormim. Stanica era intins pe jos in fata usii, m-am impiedicat de el cand am intrat dar credeam ca-s niste bagaje asa ca nu m-am sinchisit prea tare. La mine-n pat dormea alt ghid (peste bluza mea curata si peste aparatul foto), asa ca m-am apucat sa cotrobai prin camera, in cautarea unui pat liber, ca sa nu deranjez omul. Negasind, l-am dat jos si am dormit unde-mi era locul, ca sa aud dimineata ca tipul m-a considerat fraiera ca mi-a luat atata timp sa fac asta. Ce sa mai, numai oameni unul si unul.

Dimineata, suparati nevoie mare, fac ditamai taraboiul inainte sa plece. Noi ne hotarasem sa mergem cu prietenii nostri cu masina si tare bine am facut.

A doua zi, unul dintre vizitatorii nostri lasa un comentariu la ei pe forum in care incerca sa le explice decent si finut ca muntele ar trebui sa insemne alte lucruri si nu o armata rigida impusa de niste copii. Raspunsul lui Stanica fu, mai mult sau mai putin, "n-am ce discuta cu tine". Mai scrie si tipa care ne-a invitat, tot nemultumita. Scriu si eu si-mi vars toti nervii, ca-s o doamna ce pizda ma-sii si nu pot sa ma abtin. Mai scrie cineva. Si inca. Si inca. In cele din urma lui Stanica ii cedeaza sistemul nervos si se hotarasc ei sa inchida forumul, ca sa nu mai poata lumea sa scrie chestii nasoale despre clubul lor maret. Si mai mult decat atat, nu numai ca nu mai primesc vizitatori pe forum, sterg si subiectul "impresii" in care erau postate nemultumirile tuturor. Pe principiul adevarul doare asa ca mai bine il stergem. Scandalul se amplifica. Oamenii care inca aveau acces se enerveaza ca li s-au sters comentariile doar pt ca administratorii duceau lipsa de argumente. Si uite asa, una peste alta pleaca unul, pleaca altul, in final ramane doar Stanica in clubul minune, urmand probabil sa mai racoleze tineri de liceu cu care sa se dea rotund de acum incolo.

Deci tineti minte de la mine: NU VA DUCETI CU CLUBUL PATAGON-KOGAION PE MUNTE. IT SUCKS!!!!

ioi...

ce de treaba maica... nu-mi vine sa cred ca n-am apucat sa scriu despre excursie si ratatii de la patagon. curand, curand... sper... sa nu uit.

intre timp eu sunt in vrie, iar ma apuc sa vorbesc singura pe net, lucrarea este probabil destul de varza, n-am invatat, amr 2 sapt, permiteti-mi sa ma crizez. aaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!! asa, gata, acum pot sa dorm linistita... not :((

De ce Ellodya?

Niste prieteni au ras copios cand le-am zis numele noului blog, asa ca ma simt datoare sa explic o data pentru toata lumea ca Elodia este albumul meu preferat de la Lacrimosa, formatia mea preferata. L-am mai aranjat putin si a iesit cum il vedeti. Atata tot. Mi se pare un nume frumos, melodios si care ma duce cu gandul la melodii superbe. Regret ca mizeriile de la stiri l-au transformat in altceva.

Cimitir al tineretii mele...

...te facushi fain acuma eh? Bineinteles, cum plec eu dintr-un loc, cum se modernizeaza si se face cat mai curatel, dargutel, frumusel... Cat mi-au putrezit mie oasele prin stimabilul cimitir peretii erau de un verde depresiv de inchis (pe urma au trecut la un albastru la fel de depresiv de inchis, un fel de bleumarin, ma miram de ce ma taiam pe vena, noroc ca nu se inventase "emo" pe atunci), laboratoarele erau f slab dotate si mergeam acolo sa facem ore numai ca sa mai schimbam peisajul, iar profii la fel de neinteresanti precum toate celelalte accesorii din jur.

Ca sa aflu acum, dintr-una din revistele mele preferate, ca a ajuns mare scula de liceu, in care orele de fizica sunt atat de interactive si pline de experimente chiar si interdisciplinare, ca laboratorul este atat de bine burdusit cu aparaturi de tot soiul, ca profii isi dau interesul si, culmea!, elevii sunt foarte pasionati. De asta cu elevii sincer ma cam indoiesc, la ce specimene vezi in ziua de azi prin licee mira-m-as sa fie vreunul interesat de mai mult decat manele si tzoale. Trecand peste... Metodele de predare sunt chipurile ultramoderne. Elevii au ca teme pt acasa proiecte pe care trebuie sa le prezinte in power point si cu care se duc eventual la conferinte internationale.

Ma oftic! Deja gheara mi-a ajuns in esofag. Pai bine mai, de ce nu puteati oferi treburile astea si acum 5-6 ani??? (un moment de reculegere caci tocmai am avut revelatia ca au trecut 8 ani de cand am inceput liceul!!! trist...) De ce atunci singurul lucru pe care l-am vazut la fizica a fost marele experiment cu pilitura de fier si cu magneti? De ce atunci ne omora profa cu problemele alea imposibile cu planul inclinat, desenandu-le pe tabla in fata ochisorilor nostri mirati? De ce nu mi s-a dat sansa sa inteleg si eu ceva din toata tarasenia aia? De ce in laboratorul de bio erau 2 testoase de florida pe care profa nu le hranea pt ca nu ii placea ei de ele? De ce atunci nu se faceau proiecte? De ce nu ne stimula nimeni gandirea? De ce nu mi s-a dat si mie sansa la o educatie de calitate???

Te-am urat si te urasc in continuare!!!

Curve

E grav fratilor, ne-am umplut de panarame. De toate varstele, incepand cu 10 si terminand undeva inspre plus infinit. In zilele noastre nu mai exista fetite dragute de 12 anisori care isi fac codite si se uita la desene cu ochisorii lor mari si nevinovati. Nu. Acum tot ce misca si are doi cromozomi x este curva, indiferent de varsta. Este de-a dreptul frustrant cand le vezi pe shtoarfele astea mici (sau mari) cum se poarta si ce isi doresc de la viata. Am mai batut apropoul intr-unul din entry-uri... Iar acum am ajuns sa vad lucrul asta scris negru pe alb: "in ziua de azi numai banul conteaza. daca ai bani poate vin cu tine, daca nu, adio ca n-am de ce sa-mi pierd vremea". Citatul fiind mai mult o aducere aminte, insa oricum, nu e departe de adevar. Mai scria si ceva gen "daca vrei dragoste esti prost" sau cam asa ceva.

M-am saturat pana peste cap de atitudinea asta superficiala a semenelor mele. Rare mai sunt fetele care vor sa realizeze ceva in viata, care vor sa se ridice prin propriile forte si care au destula ambitie incat sa se intretina singure si sa nu astepte la buzunarul lui "iuby". Bine totusi ca mai sunt si n-au disparut de tot. Partea proasta e ca prin existenta panaramelor de diverse varste, marimi si culori, ideea generala despre femei este ca "toate sunt curve". Cred si eu. Majoritatea isi iau foarte in serios rolul de instrument-sexual-si-atat si sunt foarte mandre de chestia asta. Ba chiar fac publica mandria lor. pentru ca asta stiu ele sa faca cel mai bine. Trist. Pana la urma, asta stie oricine sa faca, deci nu inteleg pentru ce atata fala. Anyway... Mi se pare scarbos si injositor, ca fata, sa iti faci asemenea reclama, eventual postand pe net poze porcoase cu tine in diverse ipostaze. Este ca si cand ti-ai tatua pe frunte "masina de facut sex. la atat ma pricep". eventual mai postezi pe urma o poza in care afirmi ca te duci numai cu barbati cu bani. Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar hey, este prostitutie curata ce faceti voi fetelor. va simtiti mandre de voi ca ati gasit unul cu bani care sa va intretina? Oau ce bune sunteti! Acum apucati-va repede repede sa-l frecati la cocoshel ca cine stie cand se satura de voi si va lasa cu ochii in soare pentru una mai capabila. Iar apoi cine va va mai plati mobilul si tzoalele si bauturile in cluburile de fitze? Ca doar voi nu va rupeti unghiutzele false cu lucruri d-astea stupide... auzi... munca! Nici n-am indraznit sa amintesc de rupt vreun neuron cu munca, mai bine trecem peste.

Alta chestie care m-a frapat de curand... minunatele domnisoare au o mare placere in a se poza alaturi de... nu, nu te "uby" nu de catzelul mic si pufos pe care, sincer, il compatimesc, ci de ceea ce reprezinta pt ele fericirea suprema... bani. N-am vazut in viata mea pana acum asa ceva, sa-ti faci poza cu bani!!! Iar daca le spune cineva ca sunt penibile, raspunsul vine automat: "toata lumea ma invidiaza"

Nu mi-a fost niciodata mai ciuda ca sunt fata. Dar daca tot m-am pricopsit cu minunea asta pe cap, nu pot decat sa tanjesc la ziua in care femeile vor putea merge linistite pe strada, fara sa auda remarci la adresa diverselor proeminente ale corpurilor lor, cand vor putea sa se imbrace dragut, eventual cu o fustita mai scurta de glezne, sa arate frumos, decent, dar inspirand totusi senzualitate, fara sa fie luate drept shtoarfe. De fapt tanjesc la ziua in care femeile vor inceta sa se mai poarte ca niste shtoarfe si se vor folosi intr-un mod inteligent de feminitatea lor, reusind sa impuna respect prin eleganta si atitudine. In acea zi cu siguranta ca aceste femei nu se vor mai multumi sa primeasca bani de buzunar (si de toate celelalte) de la un anumit mitocan bogat, ci isi vor pune ele insele creierasii la treaba si vor deveni intr-adevar demne de admirat. Iar acea zi se situeaza undeva in apropierea Pastelui Cailor.