Patagon si excursia

WARNING: NU VA DUCETI CU CLUBUL PATAGON-KOGAION PE MUNTE.

Profit de ziua asta mohorata in care nu pot sa zac (a se citi "invat") si eu linistita fara sa aud scarboseniile de "muzici" din vecini, si de burtile-mi spintecate de dureri, pentru a scrie in sfarsit post-ul despre celebra excursie cu cel care si-a castigat in no time titlul de "cel mai varza club montan". Dupa cum zice si titlul, pe numele lui, Patagon.

Ma intreaba saptamana trecuta o prietena daca nu merg la munte in weekend cu ea si clubul montan in care este inscrisa. Tura usurica, asa ca dupa posibilitatile mele de babaciune, draguta, cu vizitat pestera, cu vazut in sfarsit babele si sfinxul si cabana Padina... Evident ca nu-mi trebuie mult sa zic da. Mi-o iau si pe "gagica-mea" de-o mana, imi las licenta in plata domnului si... hai la munte.

In gara facem cunostinta cu unul dintre "instructori" un tinerel antipatic si cu nasul pe sus pe care ea la prima vedere indrazneste sa-l considere ok (a se retine: Stanica). Ma gandesc ca "las' ca vezi tu" si pornesc linistita spre tren. Pe drum stam cu tipa care ne-a chemat si cu un prieten de-al ei, super simpatici amandoi, ne simtim de minune si suntem super happy ca am facut o alegere excelenta sa venim. Yey. Starea asta de bine a mai durat putin, pana am ajuns in Busteni si au inceput instructorii sa faca militarie. "Monoom!!!!!!" a fost expresia zilei. Sincera sa fiu habar nu aveam ce inseamna asta (in afara de ceva nedefinit pe la mate) asa ca, daca mai exista si alti necunoscatori, monom inseamna sir indian. Mai precis un sir indian de vreo 24 de oameni in cazul nostru. 24 de oameni care trebuia neaparat sa tremure la vederea a 2 tzanci de 20 de anisori care zbierau la ei ca au facut un pas in afara monomului. Gee. Mie una nu mi-au vazut piciorusele excursie mai stresanta decat asta. Musai sa mergi singur cuc pe drum, sa nu te apropii de al' din fata sa-i spui ceva ca sa mai destinzi putin atmosfera pt ca vai mie! stricai monomul! In fine, ne uitam noi mai pe sub sprancene asa, dar ne conformam situatiei ca deh, oamenii ne-au primit in grupul lor asa ca n-ar trebui sa comentam. Eu incep sa sar in sus de bucurie cand in drum intalnim cateva gentiane frumoase foc, insa imi trece repede pt ca nici 5 secunde nu puteam strica porcaria aia de monom, ca sa facem o poza. Deja imi cam clocoteau nervisorii. Adica am vazut gentiane si nu le-am pozat. Am mers degeaba din punctul meu de vedere. Mai departe pe drum apare inca o specie de gentiana. Si dispare la fel de repede. Mrrrrrrrrrrr!

Aaaanyway... ajungem intr-un final la cabana unde minunatii instructori ne dau ordine ca in juma de ora sa fim gata pt pestera. Ok. In 15 minute insa vin prin camera si incep sa se rasteasca la noi ca in 5 minute sa fim jos. Sa-mi stea mancarea-n gat si nimic altceva. La plecare o tipa trebuie sa se certe amarnic cu ei ca s-o lase la buda. No comment.

In pestera avem parte de o alta demonstratie de clasa din partea clubului. In sensul ca pleaca si ne lasa in urma pe mine si inca 3 fete. Si uita sa mai vina dupa noi. Iar cand ii ajungem noi din urma, pe alta parte si le zicem ca au mai ramas 2 persoane, raman foarte uimiti "cum? ca noi stiam ca au venit toti" yeah... cum sa nu-ti placa??? Deja ne sictiriseram, am luat-o singure pe alta cale si am putut in sfarsit sa ne bucuram de o stalagmita, de un perete sculptat frumos, sa facem niste poze, sa admiram. In sfarsit un moment de respiro. Care se continua pe drumul de intoarcere la cabana :) peace... o broscuta... doua broscute... floricele multe, aer mai mult sau mai putin curat, un rau, un vanticel racoros... grijile plecasera de mult la plimbare... quiet... :X lovely... But not for long, nu va panicati. Intoarse la cabana, vedem sala de mese plina ochi si cu o atmosfera de carciuma asa ca ne hotaram sa ne luam cina in camera. Ne suim in pat, intindem un servet si incepem ospatul. Bineinteles ca in acest moment apare Stanica si, cu nelipsitele figuri ne anunta ca "nu avem voie" sa mancam acolo. Of ce fete neascultatoare domne. Ca sa vezi, nici asta nu aveam voie. Satule pana peste cap de ifosele lui, ne hotaram sa ne continuam masa iar apoi mergem sa intampinam niste prieteni care venisera sa stea cu noi p-acolo la o chitara si o vorba buna.

Ei si acum incepe distractia. Ne mai invartim noi p-acolo si in cele din urma ne punem pe cantat. Dupa ce cantam vreo... cred ca nici 10 melodii, apare Stanica si inca unu care incep sa urle la noi ca gata! Stingerea! Toata lumea se pune la somn ACUM, bineinteles, pe un motiv foaaaaaaaaaarte intemeiat si anume... asa vroiau ei! Care mai de care cu mutre si fitze mai mari, incercand sa ne arate noua cine face legea acolo, se dadeau in spectacol, interzicandu-ne sa mai stam sa cantam. Faza la care io cu gagica-mea si cu inca un tip din club ne luam catrafusele si plecam la prietenii astia sub amenintarile violente ale instructorilor cum ca "daca plecam nu ne mai intoarcem". Cu alte cuvinte am platit 50 lei pe un pat care costa 15, ca sa nu-mi dea ei voie sa dorm acolo, doar pt ca am indraznit sa vreau sa ma simt bine. Funny indeed. Dupa ce se termina cantarea si picam de somn ne ducem in camera sa vedem daca au intr-adevar nesimtirea sa nu ne lase sa dormim. Stanica era intins pe jos in fata usii, m-am impiedicat de el cand am intrat dar credeam ca-s niste bagaje asa ca nu m-am sinchisit prea tare. La mine-n pat dormea alt ghid (peste bluza mea curata si peste aparatul foto), asa ca m-am apucat sa cotrobai prin camera, in cautarea unui pat liber, ca sa nu deranjez omul. Negasind, l-am dat jos si am dormit unde-mi era locul, ca sa aud dimineata ca tipul m-a considerat fraiera ca mi-a luat atata timp sa fac asta. Ce sa mai, numai oameni unul si unul.

Dimineata, suparati nevoie mare, fac ditamai taraboiul inainte sa plece. Noi ne hotarasem sa mergem cu prietenii nostri cu masina si tare bine am facut.

A doua zi, unul dintre vizitatorii nostri lasa un comentariu la ei pe forum in care incerca sa le explice decent si finut ca muntele ar trebui sa insemne alte lucruri si nu o armata rigida impusa de niste copii. Raspunsul lui Stanica fu, mai mult sau mai putin, "n-am ce discuta cu tine". Mai scrie si tipa care ne-a invitat, tot nemultumita. Scriu si eu si-mi vars toti nervii, ca-s o doamna ce pizda ma-sii si nu pot sa ma abtin. Mai scrie cineva. Si inca. Si inca. In cele din urma lui Stanica ii cedeaza sistemul nervos si se hotarasc ei sa inchida forumul, ca sa nu mai poata lumea sa scrie chestii nasoale despre clubul lor maret. Si mai mult decat atat, nu numai ca nu mai primesc vizitatori pe forum, sterg si subiectul "impresii" in care erau postate nemultumirile tuturor. Pe principiul adevarul doare asa ca mai bine il stergem. Scandalul se amplifica. Oamenii care inca aveau acces se enerveaza ca li s-au sters comentariile doar pt ca administratorii duceau lipsa de argumente. Si uite asa, una peste alta pleaca unul, pleaca altul, in final ramane doar Stanica in clubul minune, urmand probabil sa mai racoleze tineri de liceu cu care sa se dea rotund de acum incolo.

Deci tineti minte de la mine: NU VA DUCETI CU CLUBUL PATAGON-KOGAION PE MUNTE. IT SUCKS!!!!